The boy of the shade/CLOSED

Capitolul 30

Dheea POV.
Imi deschid ochii si vad ca pana la urma am adormit in pat, iar Zack pe jos.

Ma ridic usor si il invelesc cu patura.
Ma uit la ceas si vad ca e ora 10:30.Dar am dormit, nu gluma.

Si nu stiu ce a facut Zack, dar nu ma mai doare glezna deloc.Pot face si balet acum. :)

-Neata!spune el somnoros.

-Neata.incerc sa zic in timp ce m-a apucat cascatul.

-Vrei micul dejun, sau plecam direct?intreaba el indreptandu-se la o camera mai micuta decat un dressing, care era bucataria.

-Micul dejun, te rog.Mor de foame!ma plang eu.

-Ok.

In zece minute, Zack a intrat din nou in camera ducand cu el o tava cu bacon, omleta si suc.

-Îmmm..spun eu cand ma loveste mirosul apetisant.

Dupa ce am mancat micul  dejun, m-am imbracat din nou cu hainele mele (pentru ca Zack imi daduse un tricou de-al lui si o pereche de pantaloni scurti) si am plecat spre masina lui.

-Vrei sa mergi in oras, sau te duc eu undeva anume?intreaba.

-Pai...Poti sa ma lasi in oras.spun.

-Ok.zice el neluandu-si privirea de la drum.

-Mm..Zack?spun eu muscandu-mi buza.

-Ce-i piticot?

-Mersi.

-Pentru?intreaba nedumerit.

-Pentru...tot.Pentru ca m-ai ajutat in padure, pentru ca mi-ai bandajat glezna atat de bine incat acum e vindecata, pentru tot.spun zambindu-i.

-A foat placerea mea sa te ajut.spune.

Dupa jumatate de ora de mers am ajuns in centrul orasului unde mi-am luat ramas-bun de la Zack.

Acum sunt in fata unui magazin si ma uit peste anunturile afisate in usa.
Desi stiu ca nu e nimic interesant imi place sa o fac, ma linisteste intr-un fel..

Si...cum ma asteptam, anunturi in care se spune de vanzarea unei masinii, de inchirierea unui apartament, de disparitia mea, de participarea la un concurs si....STAI!!!!Disparitia mea?!?

Era ditamai afisul pe usa, unde scria clar ca o fata pe nume Andreea Smith a disparut acum cateva saptamani.Plus ca e si o poza cu mecla mea pe el.
Uai, cine ar pune asa ceva?Politia in niciun caz, poate Lily..sau Nick?!

Am continuat sa merg rupand toate afisele cu mine pe care le vedeam.

Am ajuns intr-o statie de autobuz.
Singurul care era prezent acolo era un tip inganfat pe care îl stiu de la biologie.

-Hei.Cand vine autobuzul?intreb eu cat se poate de amabil.Sau cat pot eu de amabil.

-Tu esti Dheea, nu?

-Da.Acum imi poti spune ora?intreb nerabdatoare.

-Parca erai data disparuta..zice el confuz.

-Si acum am aparut.Acum te rog, spune-mi cand vince autobuzul!

-Ai tai sunt ingrijorati.

-Ai mei?spun eu stiind ca eu stau decat cu tata.

-Mda.Au venit si mama ta cu Scott aici.

-Serios?Ce?De unde sti tu toate astea?intreb confuza.

-Chris a luat legatura cu mine si m-a intrebat daca te-am vazut.Apropo...unde ai fost?

-Nu-i treaba ta!Acum spune-mi cand vine nenorocitul ala de autobuz.!!

-Bine, bine.In vreo 20 de minute.spune revenind la activitatea lui de dinainte, adica jucatul pe telefon.

Dupa cele douazeci de minute a venit autobuzul.
Am intrat plina de elan, dar cand am vazut privirile curioase ale celor din jurul meu, mi-a disparut toata starea buna de spirit.

Mai mult ca sigur au vazut afisele alea tampite.
Am incercat sa-i ignor pe cat posibil, si m-am asezat pe ultimul loc de la geam.

Mama si Scott ai venit aici din New York?!?
Adica da...fata/sora lor a disparut, dar nu ma asteptam sa vina aici.Nu dupa cat s-au certat ei si tata...

Nu i-am mai vazut de cinci ani, de cand au divortat, a iesit scandal si au plecat.
Acum fratele meu are 20 de ani.
Abia astept sa-i vad...

Zambesc inauntrul meu pentru ca imi aduca aminte, ca inainte ca Scott sa se mute cu mama,lui Lily îi placea de el.. :)))
Dar desigur atunci el avea 15 ani, iar ea 12. :))
Ar fi fost ciudat sa pastreze legatura..numai daca nu au facut-o si s-au ascuns de mine.Dar nu prea cred.Cand Lily era prin preajma, Scott era la cincizeci de metri distanta.
Stiam regula.Vrei sa scapi de Scott?Chiam-o pe Lily! :)
Nu-i placea de ea, dar nu voia sa i-o spuna.Tinea la sentimentele ei..de fapt cred ca o considera ca o a doua sora.

Dupa ce am terminat de depanat amintiri cu mine inasami, am constatat ca autobuzul urma sa opreasca chiar in statia de unde mai aveam putin si ajungeam acasa.

Mi-am luat hanoracul pe mine, mi-am tras gluga pe cap, si am iesit in statie.

Acum ce ar trebui sa fac cand ajung acasa?
Sa le spun ca baiatul pe care il credeam prieten m-a rapit pentru ca nu i-am raspuns la un nenorocit de mesaj?
Hm...De ce nu?Pana la urma, ăsta e adevarul...

Am mers grabita spre blocul meu mare si rosu din cauza caramizilor din care e construit, si am intrat in lift.

-Dheea!!!striga batrana de la etajul trei la mine.Nu se poate!Te-ai intors!

-Da..zic eu in timp ce incercam sa rezist imbratisarii de urs in care ma stransese baba aia.

-Sa sti ca nu e bine sa fugi de acasa!spune ea suparata.

-Ce?!Dar eu n-am fugit de...incep eu dar sunt intrerupta de usile liftului care se deschid la etajul trei.

Eu stau la cinci, deci nunai e mult.
Etajul patru....si....Etajul cinci.

Am iesit ca o furtuna din lift si m-am indreptat spre apartamentul meu.