- Atat de frumos...
Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă brunetul a rămas neclintit în clasa goala chiar și după terminarea orelor,iar asta îi oferi un prilej bun băiatului să realize...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Pov Taehyung
Mi-am deschis cu greutate ochii apoi am privit în jurul meu,era cert ca nu ma aflam în camera mea,însă habar nu am cum am ajuns în acest loc,și nici nu știam unde mai exact ma aflam,ultima data îmi amintesc ca ma întorceam acasă de la o alta repetiție,dacă stau bine sa ma gândesc în ultimul timp Zoe a insistat cam mult sa rămân peste program,m-am gândit ca e ceva necesar dar acum ca stau sa ma gândesc era ceva ciudat în toată treaba asta,ceva nu-mi plăcea în situația asta.
Mi-am închis din nou ochii în clipa în care am auzit ca ușa s-a deschis,am simțit cum salteaua s-a lăsat în clipa în care cel sau cea care a intrat s-a așezat pe marginea patului.
Am simțit mâna persoanei respective așezându-se pe obrazul meu,mâinile și picioarele îmi erau legate,nu o puteam îndepărta în niciun fel, era o atingere atat de rece,care a reușit să-mi ridice parul de pe mâini,m-am străduit cu greu sa nu tresar în clipa în care am simțit cum degetul sau mare se aseza pe buza mea de jos,apoi am auzit în sfârșit vocea celui care era în fața mea:
- Ah... Păcat ca nu ai vrut sa fi al meu de buna voie...era o voce de bărbat asta e cert,din păcate era fix vocea singurului om pe care nu l-aș fi crezut vreodată în stare de asa ceva...Am simțit apoi cum s-a apropiat mai mult de mine, știam exact ce încearcă,însă nu am făcut acele cursuri de apărare chiar degeaba,mi-am deschis ochii și l-am lovit pe cel din fața mea cat de tare am putut cu ajutorul capului,iar acum băiatul din fața mea se afla pe podea,frecandu-și fruntea și scâncind de durere.
- Bogum!! Ce naiba faci??! Ai înnebunit??!Dezleaga-mă!! Am spus nervos zbatându-mă privind catre cel de pe podea care încă se plângea de durere.
- Ce naiba credeai ca vreau să fac?!a spus acesta iritat însă nu-l mai credeam,am auzit foarte bine ce a spus adineauri,nu eram atat de fraier încât sa-l mai cred.
- Nu te preface nevinovat!! Nu pot sa cred ca te-am crezut, ești la fel de nenorocit ca sora ta!!Avea dreptate Jungkook în privința t-
Am simțit palma brunetului așezându-se pe fața mea,apoi rasul sau înfundat a răsunat în întreaga camera.
- Atunci cred ca trebuia sa îți asculți iubitul Taehyungie!a spus acesta având același zâmbet in timp ce îmi analiza fața,am înghițit în sec privind catre chipul celui din fața mea,o lacrima mi-a curs gândind cât de fraier am putut sa fiu...si nu am ascultat niciodată ceea ce avea Jungkook să-mi spună...
- Ce...ce vrei de la mine...? Am spus în clipa în care și-a îndepărtat palma,am privit fix în ochii celui din fața mea,știam exact ce voia...însă avea încă speranța că totul era doar în mintea mea,iar cele mai negre temeri ale mele nu se vor adeveri.
- Știi exact ce vreau Taehyung! Mi-am mărit privirea,privind cu groaza catre cel de deasupra mea,acesta zâmbind în continuare asemeni unui maniac.
