Lumea nu era atât de buna precum alții spuneau iar viata atât de roz pe cât părea din postările și poveștile online, cum nici conștiința unei persoane nu era chiar atât de umana
Iar el o știa cel mai bine, superficial și fixist, genul sau de persoan...
Oftând doar pentru ea, Dalya se așeza pe scaunul de pe hol, nu își dorea ca Namjoon sa o vadă lângă ușa, altfel ar știi ca l-a auzit
Nu ii convenea absolut deloc ca bărbații aveau în plan sa închidă cazul, dar după cum a spus, ea îl va continua într-un mod sau altul
Totuși, faptul ca băiatul este într-adevăr un psihopat înăscut ci nu un sociopat cu probleme mintale o ingrozea într-o oare care măsură
Iar reacția lui când o văzuse o pusese pe gânduri, dacă Jimin chiar avea dreptate? Nu își dorea sa devina victima unui nebun doar din cauza unui caz simplu
Cu toate ca știa ca în secție nu ii putea face nimic, situația nu mai era la fel inafara ei, Taehyung este extrem de relaxat pe idea ca va iesii de aici, chiar dacă nu știa nimic despre ea, un om ca el putea afla oricând
Ridicându-se de pe scaun hotărâtă, Dalya îl observa pe Namjoon, acesta venind către ea
- Poți intra înăuntru, dacă se întâmplă ceva am pregătit butonul de urgenta, eu nu pot rămâne sa supraveghez. Ii spuse el
Zâmbind, fata îl aproba, nici nu avea nevoie sa fie supravegheata, era convinsa ca bărbatul și doctorul vor asculta dacă ar rămâne
- După ce termini, te rog sa vi în biroul meu. Continua zambindu-i scurt, fata deja știa despre ce era vorba, ingheierea cazului
- Asa sa fie. Ii răspunse ea lăsând pătura pe scaun, fata plecând val vartej
Auzind vocea bărbatului în urma sa, Dalya nu îl mai baga în seama, oricum o dezamagise total ca a acceptat sa renunțe la cazul lui Taehyung
Oprindu-se în fața ușii, nu ii venea sa creadă ca are emoții, vorbele lui Jimin încă ii se învârteau în mine, iar expresia serioasa a lui Taehyung la fel
Văzând ca cei doi paznici o priveau cu coada ochiului, Dalya se strâmbă apoi intra, ce naiba ii apucase? Doar o mai văzuse pe aici
Intrând, ochii fetei cazu pe silueta de pe scaun, Taehyung avand privirea în jos, mâinile sale încătușate stand pe masa relaxate
Mergând către scaun cu pași care parca ezitau, Dalya se așeza pe scaun apoi își așeza carnețelul și pixul pe masa, privirea sa neclintindu-se de pe Taehyung
Era mult prea tăcut, iar faptul ca nu își ridicase privirea din pământ o făcea sa bata în retragere, aceasta jucându-se cu degetele nervoasa
- Bună. Îl saluta ea, cu toate ca era conștient de prezenta ei. Cum ești? Cum te simți? Continua, examenele radiologice la care a fost supus erau destul de deranjante fizic, mai ales în cazul lui
Ridicându-și privirea, Taehyung o privea fără nici-un pic de interes, simțea ca capul avea sa ii bubuie în orice clipa
Înghițind în sec, Dalya cazu pe gânduri, testele pe care le-a făcut puteau sa îl afecteze comportamental, iar faptul ca era mult prea calm ii confirma una dintre temeri, se abținea cu greu sa nu rabufneasca
Analizandu-l atent, corpul ii era relaxat dar chipul încordat, migrenele pe care le avea fiind datorate de un singur fapt, iar acele înțepături de pe venele gatului sau dându-i răspunsul, a fost sedat în cantitate destul de mare
Probabil din cauza psihologiei sale nebune nu reacționa prea bine la supraîncărcarea creierului cu acele teste radiologice, el reacționa violent
Văzând și rănile de pe pumnii băiatului, clar asta era cazul, Dalya observând ca buza acestuia acolo unde se afla acel piercing era rănită
Sincera sa fie, știa ca este greșit sa simtă vreun sentiment fata de el, mai ales când el nu avea nici măcar conștiința, crimele produse fiind doar pentru satisfacerea lui, dar ii era...milă, nu el a vrut sa se nască asa
- Unde este prezentarea diplomatica pe care mi-o spuneai mereu? "Cum te simți?" Hah! Spuse pufnind amuzat. Nu-i treaba ta. Continua pe un ton jos și serios
- Sunt sigura ca știi deja cine sunt. Ii răspunse ea chicotind cu speranța sa îl imbuneze
- Pleacă.. Murmura el respirând greoi, vederea ii era în ceata
- Poftim? Întreba ea confuza
- Dispari din fața mea! Nu vezi cum arăți?! Întreba Taehyung răstit, Dalya simțind cum palmele începuse sa ii transpire
Ne înțelegând la ce se refera, fata își privii bluza acum transparenta, aceasta acoperindu-se cu bratele, din cauza ploii sutienul ii era la vedere, haina sa alba devenind una dezvaluitoare
Acum înțelegea de ce Namjoon ii dădu acea pătură, și de ce acei paznici de la ușa o privise ciudat, iar mai rău de atât, ochii lui Taehyung erau complet focusati asupra sa, obrajii sai arzând din cauza jenei
"Nu îmi vine sa cred". Gândii ea roșie la fata, nu își dorea sa plece având în vedere ca asta era ultima ei zi oficiala cu acest caz, dar nici sa rămână asa nu putea, Dalya ridicându-se de pe scaun grăbită
- Voi pleca atunci. Ii răspunse ea scurt, nu mai avea rost sa ii explice faptul ca nu se vor mai revedea curând, sau poate chiar niciodată
- Sa pleci? Întreba el râzând, corpul fetei oprindu-se instant. După atâtea zile în care nu ai venit și l-ai trimis pe acel mormoloc de prieten al tău.. tu pleci?! Continua ridicându-se furios de pe scaun, obiectul căzând din cauza mișcării bruște
Întorcându-se socata, nu ii venea sa creadă ca Taehyung ii ținuse evidenta, de ce dumnezeu a ținut-o măcar? Absenta ei nu era atât de importanta
- Am un job.. Spuse ea privindu-l nesigura
- Un job? Parca spuneai ca studiul de caz este important pentru viitorul tău? Ai mințit? Întreba pe aceleași ton
- Ce? Normal ca n.. Vru ea sa explice dar pumnul lui Taehyung care tocmai lovise puternic masa o făcu sa taca instant
- Da? Întreba Taehyung batjocoritor. Unde îți sunt întrebările atunci? Le-ai uitat acasă? Continua raznand, tonul jos cu care ii vorbea o speria
Nu ii venea sa creadă ca pentru prima data simte frica fata de el, știa ca este asa fata de ea din cauza acelui test si a injecțiilor, altfel nu s-ar fi comportat în veci asa, cu manipulare sau nu, putea baga mana în foc ca nu ar fi făcut-o
Dar acum..își pierdea cuvintele, simțea doar fiori pe șina spinării, el defapt asa era în mod natural când nu încerca să farmece pe nimeni cu aspectul și vorbele dulci, un țicnit
Privind-o, ochii băiatului parca erau a unui animal, Dalya rămânând ca o stana de piatră, orice mișcare de a lui o panica
Se simțea ca un fluture prins într-o pânză de păianjen
.... "𝚈𝚘𝚞 𝚠𝚒𝚕𝚕 𝚠𝚊𝚗𝚝 𝚖𝚎 𝚕𝚒𝚔𝚎 𝙸 𝚠𝚊𝚗𝚝 𝚢𝚘𝚞"
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
