Dragă suflet rătăcit,
Odată cu moartea ultimei raze de lumină atunci când cerul își varsă lacrimile sângerii, cu pași invizibili te retragi tot mai adânc în lumea ta lăsând în urmă dorința ta de a atinge durerea de neimitat a acelui suflu care poate opri ritmul inimii din pieptul tău.
Te-ai obișnuit cu absența și neavând încotro ai început să o cauți în toate imaginile străfulgerătoare a unor vieți trecute sau viitoare.
Te dore fiecare neputință și fiecare amintire a ceea ce ai putea avea într-atât încât ai început să-ți verși durerea în cuvinte sperând că asta va atenua agonia acestei vieți în care ești departe de ceea ce te întregește.
Dacă firul destinului s-a rupt nu există cale sau forță divină care să-l rețeasă în această viață,nu știu dacă vei avea șansa să trăiești alte vieți dar nu uita că singurul sentiment care trăiește veșnic este speranța cu parfum de liliac și culoarea apusurilor tomnatice.
P.S:Poți iubi și cu jumătate de inimă doar că ești blestemat să tânjești după cealaltă jumătate până la ultima suflare și dincolo....
YOU ARE READING
Scrisori către un suflet rătăcit
RandomCuvintele au puterea să construiască sau să distrugă podurile către suflet de aceea de multe ori ne trezim într-un anumit moment din viața noastră că oricât de mulți oameni sunt în jur ne însingurăm reciproc involuntar sau nu.....
