Dragoste şi muzică

Capitolul 16

                                                                                   Natalia

        Nici măcar nu știu când am ajuns în camera mea. Tot ce știu în momentul ăsta este faptul că      inima mi se zbate în piept, de parcă ar vrea să mi-l străpungă. Și mai sunt conștientă că oricât de mult aș vrea să neg că nu m-am simțit bine pentru câteva momente, nu pot. Am uitat de absolut orice în momentul în care buzele sale s-au lipit de ale mele și efectiv m-am topit.

        În momentul ăsta mă simt extrem de vinovată pentru ce s-a întâmplat între mine și Julian. Simt că este mult prea devreme că să mă pot implica emoțional în altceva, în primul rând din cauză că încă nu am trecut peste moartea lui Sergiu. Al doilea motiv este faptul că a treut prea puțin timp de la accident, iar ultimul ar fi faptul că nu îl cunosc mai deloc pe blond.

        Și îmi este teamă! Al naibii de teamă! Îmi este frica să mă mai atașez și să mai pierd persoane. Și dacă totuși aș încerca din nou, ce aș avea de pierdut?

        INIMA! El nu o să fie niciodată al tău în totalitate și viceversa, intervine conștiința mea.

        Oh da! Aproape uitasem complet de acea Rosario, dar ea face parte din trecut, nu? Sau mai face parte din prezentul său? 

        Fir-ar să fie! Ce sunt prostiile astea la care îmi sta mintea? Îmi vine să mă strâng singură de gât pentru tot ceea ce s-a întâmplat și pentru gândurile astea. Oricum ar fi trebuie să stau departe, iar dacă o să simt că nu pot sta departe, atunci trebuie să mă forțez să fac asta.

                                                                                     Julian 

        Sunt conștient că am făcut iar o gafă, dar să fiu al dracu dacă îmi pare câtuși de puțin rău. Am vrut să o sărut cu toată ființă mea și nu m-am gândit nici o secundă la Rosario. Am știut perfect că cea din brațele mele era Natalia.

 A fost perfect! Nu, a fost divin, chiar dacă nu a durat prea mult și într-un final m-a respins.Mirosul său de orhidee mi-a acaparat toate simțurile și stiu sigur că de acum încolo mirosul orhideelor o să-l asociez doar cu persoana ei! Totuși, nu m-aș fi supărat dacă ar fi durat puțin mai mult.

        Ce o să fac de acum înainte? Ce o să se întâmple cu mine, cu Natalia și chiar cu trecutul meu? Știu sigur că pe cealaltă brunetă nu o mai vreau în viața mea. Pe de alta parte știu că dacă îmi doresc să o pot lua de la capăt nu îi pot ascunde cine am fost și cu ce mă ocupam în trecut, fiindcă la un moment dat o să afle, inevitabil.

        Și totuși, dacă o să mă respingă? Nu m-ar surprinde cătuși de puțin dacă ar face asta, având în vedere faptul că mai mereu am fost acizi unul cu altul. Să mai pun la socoteală și faptul că am mai avut și câteva scăpări, în care m-am purtat ca un netrebnic?

        În primul rând trebuie să mă gândesc foarte serios dacă asta îmi doresc cu adevărat, fiindcă nu îmi doresc să am nici cea mai mică îndoială. Pe lângă toate astea mai trebuie să o fac cumva să mă ierte pentru fiecare dată în care am supărat-o, chiar și inconștient. Și mai trebuie să mă controlez mai mult și să numai am scăpări fară rost. 

        Mă trântesc în pat și mă gândesc la ce o să fac. Cel mai bine ar fi să o las câteva zile să îi mai treacă supărarea. După aceea probabil că o să mă duc iar ca un nătărău la locul ei de munca și o să o aștept până la închidere, cu un buchet de flori sau ceva, cât să mă ierte și eventual să o invit în oraș. Sau măcar la o plimbare.

        Închid ochii și sunt bântuit efectiv de sărutul dintre noi, de mirosul ei și de ochii ei de culoarea smaraldului, mult mai frumoși decât orice altă pereche de ochi verzi pe care i-am văzut până acum. Și să fiu al naibii dacă nu m-aș simți mult mai bine dacă ar fi lângă mine.