Dragoste şi muzică

Capitolul 18

                                                                                      Julian

       Sunt al dracului de confuz! Nu știu ce să fac să îndrept lucrurile cu Natalia, așa că primul lucru pe care îl fac este să îi sun pe cei doi prieteni ai mei și stabilim să ne întâlnim de urgență într-un bar din centru.

        Ajung în cel mai scurt timp la locul stabilit și nu mare îmi este mirarea când îi găsesc așezați la o masă, cu cate o bere în mână.

        — Deci, care e urgența? întreabă Saul.

        — Nici nu știu de unde să încep, le spun pe cel mai sincer ton. Am făcut câteva gafe, iar acum nu știu ce să fac ca să repar situația, spun în timp ce îmi aprind o țigară și trag din fumul toxic.

        — Ce ai spune să începi cu începutul? se bagă și Miguel.

        — La dracu! Aproape de fiecare dată când o văd pe...

        — Da, da, știm! Când o vezi pe Natalia o confuzi cu Rosario. Spune-ne ceva nou, nătărăule!

        — Taci și ascultă, bufonule! mă rățoiesc la el, iar Miguel izbucnește în râs.

        Nu știu cu ce mama naibii am greșit pe pământul ăsta, ca să mă pricopsesc cu doi idioți de prieteni, însă sunt prietenii mei, indiferent de cât de netoți ar fi și țin la ei ca la doi frați. Le povestesc cam tot, în afara de sărutul dintre mine și Natalia, iar expresiile de pe chipurile lor nu prevestește nimic bun.

        — Asta e tot? Întreabă Miguel. Știm deja că ești un nărod cu normă întreagă, însă tot nu pot să înțeleg care este cea mai mare problemă, în afara de faptul că ai avut un comportament puțin cam deplasat, mai spune în timp ce ia o gură din sticla de bere.

        — Am sărutat-o, la dracu! Și mi-a plăcut, și nu, nu am confundat-o cu Rosario. Pentru câteva momente scurte mi-a răspuns și ea, doar ca după aia să mă respingă.

        — Fir-ar să fie, prietene! Ești într-o belea cât tine de mare! exclamă Saul, în timp ce ia o gură din bere. 

       — Nu, zău, Batman?! Asta stiu și eu! Am nevoie de un sfat de la voi, fiindcă eu nu știu ce mama naibii să fac să repar situația! Am întors-o pe toate părțile și nu găsesc nici o soluție.

        — Dacă aș fi în locul tău, eu personal aș rămâne la berea asta rece, spune din nou, ca mai apoi să izbucnească în ras. 

        — Dumnezeule, Saul! Ești un idiot de primă clasă! Auzi la tine, ai rămâne la bere, hă? Și cu sormea cum rămâne? Dacă e să o dăm așa, ești îndrăgostit de ea până peste cap și nu faci nimic în privința asta! Ai idee de câte ori a plâns Gema din cauza ta?! îi spun toate lucrurile pe cel mai calm ton, cât să înțeleagă că trebuie să facă și el ceva în legătură cu sora mea și în același timp să înțeleagă că nu sunt nici supărat pe el. Doar i-am răspuns cu aceeași monedă.

        Îl văd cum se albește la față și înghite în sec, iar pentru câteva momente pare că se gândește serios la ceva. 

        — Gata, voi doi! Potoliți-vă! Deci, Julian, e adevărat că ești într-un rahat cât tine de mare, dar dacă stăm să gândim logic, ți-a răspuns și ea la sărut. Voi doi trebuie să discutați despre toată treaba asta și să vă decideți ce aveți de gând să faceți. Nu puteți să vă jucați mereu de-a șoarecele și pisica, iar altă dată să vă sărutați, doar ca mai apoi să o luați de la capăt.

        Miguel are perfectă dreptate și totuși, mi-e teamă de momentul în care o să îmi afle trecutul. Mi-e teamă că o să se sperie și nu o să vrea să rămână lângă mine și că într-un final o să mă respingă. Totuși, abia acum înțeleg că asta este cea mai bună soluție.

        Gândurile îmi sunt întrerupte de Saul, care lasă berea pe masă, ca apoi să se ridice de la masă. 

       — Ei bine, acum că ești descâlcit ce ai spune să îți miști fundul și să mergi să vorbești cu ea? Cât despre mine, am și eu ceva de rezolvat și numai suporta amânare, spune el totul dintr-o suflare. 

        Mă uit la ceasul de mână și realizez că este ora doisprezece noaptea, iar pentru un moment nu îmi dau seama de ce vrea nărodul ăsta să mă expedieze la ora asta la Natalia, și cu câteva beri la bord. 

        Fir-ar să fie! Acum mi-a picat fisa că idiotul vrea să meargă la Gema!

        — Ia stai puțin așa! Ce treaba ai tu la ora asta? Dacă ți-ai pus în cap să mă expediezi ca să mergi la sormea la ora asta, afla că nu o să se întâmple asta, indiferent de ce ai tu în minte. Și în niciun caz cu atâtea beri la bord! 

        Își dă ochii peste cap și începe să bombăne, iar eu și Miguel izbucnim amândoi în râs, în timp ce Saul se trântește înapoi pe scaun.

        Auzi la el, acum l-a apucat să meargă la ea, ca să își rezolve problemele!