Inimă de piatră (În Curs De Editare)

Capitolul 1

💖 Editat 💖

Edgar este un vampir de 216 ani dar arată ca un adolescent de 18 ani, are părul castaniu deschis, ochii verzi ca smaraldul, cu înălțimea de 1.80m. E mereu îmbrăcat în haine de culoare închisă. Îi plac ciubucurile(acadele sferice) și detestă orice ființă care îi apare în cale, trăiește singur într-un conac din mijlocul unei păduri întunecată iar din când în când îl mai vizitează frații lui mai mari Lukas și Sebastian.(altfel ar fi singur cuc și posibil ar înnebuni mai rău decât e acum)

În fiecare zi se trezește la ora nouă își bea ceaiul de frute de padure și admiră pădurea întunecată, iar în restul timpului citește, plictisitoare viață.

Uneori stă și se gândește cum ar fi dacă și-ar pune capăt zilelor, același lucru să-l facă în fiecare zi e plictisitor, în urmă cu 132 de ani nu era singur, ieșea din conacul lui și se întâlnea pe ascuns cu iubita lui umană, se înțelegeau de minune, dar tatal lui nu era de acord ca fiul lui de sânge nobil să umble cu un om. Tatăl lui îi considera pe oameni doar animale, surse de hrană, dar Edgar nu îl asculta și continua să fugă să se întâlnească cu ea până într-o zi când tatăl lui s-a săturat și a acționat.

Edgar a ieșit ca de obicei la ora 8 seara, ieșea prin tunelele din pământ pe care le făcuse cu mâinile lui până la statuia din pădure și se întâlnea cu ea, cu Ana, o tipă cu părul negru și lung și ochii albaștrii ca și cerul, tatăl său i-a urmărit, iar în fața lui a mușcat-o de jugulară și a lăsând-o fără viață. De atunci Edgar trăiește singur...iar în rare momente iese afară și se duce la statuia la care se întâlnea cu Ana sperând să se simtă mai bine.

Într-o zi a primit o scrisoare de la tatăl lui:

"Draga fiule, am hotărât să îți trimit o servitoare umană care să aibă grija de tine...îi poți bea sângele când vrei, iar dacă nu o mai suporți o poti ucide iar eu am să-ți trimit alta.

De la scumpul tău tată,
Alexander. "

*Edgar perspectiva*

Am auzit clopoțelul enervant de la ușa și am coborât jos, îl văd pe Mike, servitorul loial al lui tata care ține în lanțuri o fată, la prima vedere arăta ca o fată timidă și neîngrijită puțin cam firavă de zici că acum o să se prăpădească pe jos.

-V-am adus noua voastră companie, servitoare şi jucărie dacă înțelegi la ce bat apropo, zâmbește pervers.

-Off...mă apropii de ea şi din trei timpi și două mișcări o dezleg. Nu îmi mulțumești?

-Pentru? îmi răspunde cu un aer superior.

O trag pe fată în casă şi îi închid ușa în nas lui Mike fără să îl las să mai zică ceva.

-Ascultă aici, nu știu ce ți-a spus acel tip că o să faci dar numai tremura ca o lăcustă ce urmează să fie strivită...nu îţi voi face nimic rău...în fond nu îți voi face absolut nimic.

-Tch! Vrei să mă faci să cred că ești prințul pe cal alb care mă va salva? Nu cred așa ceva. Așa că ai face bine să nu te acomodezi cu mine spurcatule.

-Nu am zis asta, plus că ți-am vorbit frumos așa că nu mă jigni.

-Nu îmi pasă...şi refuz să stau cu un vampir...sugătorule de sânge.

-Esti liberă să pleci dacă așa stă treaba.

-Îţi bați joc de mine cumva?

-Dacă ieși de pe teritorul meu vei fi atacată de alți vampiri sau alte creaturi...voi oamenii sunteți considerați niște gângănii, nu sunteți importanți așa că vei muri rapid după primii pași făcuți înafara acestei zone protejate de mirosul meu... .

-O să supraviețuiesc! Nu am nevoie de un hăndrălău de vampir ca tine să rămân în viață!

-Fă ce vrei atunci domniță cu gura mare...dar să nu zici că nu te-am prevenit.

M-am uitat la ea iar ea încercând să par dur și înfricoșător și nu a mai scos un sunet de atunci.

-Urmează-mă, am să te conduc la camera ta... .am spart tăcerea.

-Am zis că nu o să stau cu un monstru ca tine ce pute a vanilie stricată.

-Cum te cheamă domniță cu gura mare?

-De ce ți-aș zice?...în fine, Anastasia și atât.

-Câți ani ai?

-Asta nu îţi raspund..

-Eu am 216 ani...iar tu ai?

-16...16 ani.

-Spune-mi Edgar...vino să îți arăt camera...şi te rog să taci că am avut o zi grea și nu vreau să mă enervez mai rău, o conduc în camera ei.

-Spațios, pat cu baldachin iar pătura avea țesătura din mătase şi o oglindă cu machiaje specifică femeiască...ai tot ce îți trebuie...dacă ai nevoie de ceva cheamă-mă.
Părăsesc camera.

~între timp la Anastasia~

-Cine se crede el? Prințul răniților? Nu sufăr vampirii...mi-au ucis familia...am să îi fac viața un chin dacă nu reușesc să scap de aici. Nu mă predau fără luptă așa ușor.

Acesta a fost primul capitol sper că va plăcut ^^
Bye :*