Inimă de piatră (În Curs De Editare)

Capitolul 6

💖 Editat 💖

~~Babi pov~~
După ce îl prind din urmă pe Julita o văd pe Anastasia și Edgar, iar pe Julita cum mârâia la ei.
-Babi pleacă de aici, colţoşii sunt periculoși.

-Ba nu....

-Ba da.

-Babi știi cât te-am căutat? Adauga Anastasia apropiindu-se de mine dar Julita se pune în fața ei nelasând-o să continur mersul. Se uită la cei doi cu dispreț și după mă ia de mâna ușor.
-Să mergem! Nu am chef de ei.

-Babi vine cu noi, se bagă Edgar.

-Babi e luna mea, nimeni și nimic nu o va lua de lângă mine.

-Babi îmi aparține, am dat bani buni pe ea.

-Dacă o vrei trebuie să treci de mine mai întâi
=====
-bla bla bla lupta bla bla iubire...Babi vrei sa ramai cu cainele?

-Da, Anastasia.

-Foarte bine, nu îți stau în cale, Edgar las-o să rămână.

-Mulțumesc.

~~Anastasia pov~~
Nu îmi pasă dacă Babi vrea să rămână sau nu, să fie fericită asta contează și în plus din cauza ei am fost răpită și am o tăietură care cred că o să lase o cicatrice mare.

Edgar mă ia în cârcă și începe să alerge încet. Mi-a fost dor de el, deși la început tot ce voiam era să-l omor și să-l fac să sufere, să scap din ghearele lui, dar acum îl vreau aproape, de când nu i-am mai simțit mirosul de vanilie, iar eu deobicei urăsc vanilia dar îmi place mirosul ei. Dar se oprește brusc când ajungem în pădurea de lângă conac.

-Ești bine? Îl întreb curioasă deși știam că este foarte bine.

-Da, pot să îți spun ceva?

-Desigur.

-Tata, mi-a trimis o fostă servitoare înapoi.

-O servitoare? Și de ce ești așa stresat? E doar o servitoare.

-O servitoare personală.
Când am auzit o servitoare personală m-a luat ameţeala.
Servitoare personala=este o servitoare care este tinuta pentru relatiile sexuale.
-Și cum o cheamă?

-Lidia.

-O să ne înțelegem noi cumva, încep să alerg spre conac deoarece ma cuprinse un frig și nu voiam să aflu mai multe despre acea Lidia.

Când am ajuns, am stat puțin cu Edgar și apoi a plecat. M-am uitat în jur deoarece eram în grădină și am văzut o tipă cu părul castaniu închis și ochii verzi care semanau cu a lui Edgar dar parcă mai pătrunzători, mă uitam la ea cum cânta, avea o voce mirifică dar tot nu se compară cu a mea.

Dintr-o dată se oprește și se uită la mine.

-A, tu trebuie să fi Anastasia, îmi vorbea cu așa o voce dulce încât era prea dulce pentru a fi adevărat așa ca m-am speriat puțin.

-Să înteleg că nu ai limbă? De data asta a zis-o cu un ton autoritar.

-Ba da.

-Nu ești cum îmi imaginam...apropo numele de Pertec îți e cunoscut?
În momentul următor m-a luat groaza, de unde îmi știe numele de familie? Nu l-am zis niciodată.

-Da...de ce?

-Emilia Pertec.

-Ăla e numele lui mama...de unde îl știi?

-Ha ha...mi se părea mie că îmi ești cunoscută, semeni cu ea.

-Da...de unde o știi pe mama?
-E sora mea...micuță nepoţică.

Sora? Nu se poate, poate de aia mătușa a disparut, poate ea chiar e mătușa mea.

Am mai vorbit puțin până... .