Privesc spre cerul fără stele,
Bezna îmi intră-n ochi.
Și-aş vrea să scuip pe rămurele
Ca să nu le deochi.
Luna cam uită să se-arate
În pacea nopții gri.
E-ntreagă, și pe jumătate,
Și tu tot nu mai vii.
O, demone, cel din străfund,
Te-aştept de-o veșnicie.
Și-n sânge-albastru mă cufund
Cât încă mai sunt vie.
Te-aştept și azi, te-aştept și mâine
Te-aştept pân' la final.
Te-aştept cu ochi plăpânzi de câine,
Și suflet matinal.
Știu că îmi ești în interior
Știu unde te ascunzi.
Că eu pe dinăuntru mor,
Tu asta vrei s-auzi!
Luna-ndrăzneşte să se-arate
În pacea nopții gri.
Acum e doar pe jumătate
Și tu tot nu mai vii...
CITEȘTI
Incursiune în propria ființă
RandomO învălmășeală de gânduri și poezii alandala, scrise în intervalul 15 ani-19 ani (prezent). Îmi place să-mi observ parcursul și cum a acționat trecerea timpului asupra mea.
