Incursiune în propria ființă

Mai ești viu?

Adânc, în interiorul meu,
Mă-ntreb de mai ești viu.
Și singură-mi răspund, cu greu,
Că n-am de un' să știu.

Că m-ai iubit, da, am știut
Că n-o mai faci, iar știu.
Dacă la mine ai ținut,
Hai, spune-mi că ești viu!

O să te urmăresc mereu
Și-n iad de-ai să te duci.
Fiindcă tu ai știut că eu
Nu vreau doar vorbe dulci.

M-ai luat de fraieră, apoi,
Cu tact tu ai plecat.
Însă nu te-ai gândit că noi...
...Noi nu am terminat.

Mai am atâtea să îți spun,
Vreau multe să mai știu.
Dar întrebarea ce ți-o pun
E dacă mai ești viu.

Și doare tare, tare rău
Dar mereu o să știu
Că-n mintea și sufletul meu
Veșnic tu vei fi viu.

Precum un fulger ai venit,
Dezastruos, rapid.
Și-ai dispărut cum ai sosit,
Din sufletu-mi silfid.

Am vrut să îți mai spun,
Am vrut să îți mai fiu.
Nu se mai poate-acum,
Căci nu știu de ești viu.

Nu știu exact unde te-ai dus,
Dar viu sau nu, eu voi veni.
Fiindcă mai am lucruri de spus
Cât încă noi mai suntem vii...