Un cerc
E omul.
Vicios, nebun și infinit,
Rotund, fără sfârșit.
Începe brusc, prăpăstios, rapid
Și își continuă linia la nesfârșit.
O linie curbă, voluptuasă,
E omul.
Cu nebunia lui, cu-a lui angoasă,
Cu șoapta sa murdară și
Insiduoasă.
O dungă trasată etern
E omul.
Un trup întreg legat de osul stern,
O sferă necunoscută, perfidă.
Un etern mic
E omul.
Mai mic decât infinitul
Și,de asemenea, veșnic.
CITEȘTI
Incursiune în propria ființă
RandomO învălmășeală de gânduri și poezii alandala, scrise în intervalul 15 ani-19 ani (prezent). Îmi place să-mi observ parcursul și cum a acționat trecerea timpului asupra mea.
