The Shadows-Destroy The Hunters

Capitolul 5

Dupa ce mananc si imi termin restul rutinei, ma imbrac cu un tricou alb, vesta mea in carouri rosie, tenisii albi si blugii mei skinny rupti.
Imi prind parul intr-o coada inalta si ies din casa indreptandu-ma spre scoala. Imi duc mana la gat, pentru a simti talismanul. Lacrimi dau sa apara la amintirea celor intamplate insa refuz sa le dau drumul. Ascund colierul sub tricou si imi continui drumul.
Intru in laboratorul de fizica si astept sa inceapa orele.
Dupa o zi in care incerc sa ii evit pe cei trei, merg linistita catre casa. In secunda urmatoare sunt darmata la pamant cu cineva deasupra mea. Cand deschid ochii vad o fata cu par albastru prins in coada si ochi caprui. Se uita ametita la mine apoi se ridica si se intoarce cu spatele. Un barbat apare din padure si indreapta un pistol spre ea. Din spatele lui, se ivesc alti trei tipi, toti imbracati in tricouri negre, blugi negri si inarmati.
-Se pare ca te-am prins Amalia. Sau sa te numesc Psycho?
-Jur ca daca nu ma lasati in pace, va leg de gard si va dau foc!
-Stim ca nu ai talismanul tau iubit asa ca nu te poti apara.
-Asta nu inseamna ca nu ma pot lupta!
-Tu? Contra noastra? Vreau s-o vad si pe asta.
Este umbra? Si vor sa o omoare. Si ei nu sunt umbre dar stiu despre umbre adica...oh doamne. Trebuie s-o ajut.
Ma ridic si imi scutur hainele.
-Lasati-o in pace!
Se uita la mine si incep sa rada.
-Esti o simpla fata. Una foarte draguta...chiar vrei sa mori atat de devreme pisi?
-Gretos.
Spun si realizez ca ei nu imi pot vedea talismanul. Ce as putea face..gandeste...
-Luati ambele fete.
Spune si doi barbati ne apuca de la spate. Chiar daca ne zbatem, nu putem scapa.
Ne arunca intr-o masina neagra pe bancheta din spate si incep sa conduca. Ma uit la ea si chiar daca pare calma si stapana pe situatie, simt ca nu este.
-Rezolv eu.
Soptesc si ridic putin talismanul. Deschide gura uimita insa revine rapid la aceeasi expresie faciala. Ii dau un cot pentru a-i atrage atentia.
-Ce trebuie sa fac?
-Ce?
Oftez insa continui sa ii soptesc.
-Nu stiu cum functioneaza.
Face ochii mari si isi musca buza.
-De cat timp esti umbra si ce fel de umbra esti?
-Mai putin de patru zile si...sunt a mortii.
Zambeste dandu-mi de inteles ca si ea este asa.
-Odata ce o faci, este posibil sa nu te mai poti controla insa trebuie sa scapam. Gandeste-te intens la cum vrei sa moara si asta se va intampla. Insa nu ii omora decat atunci cand ajungem.
Dau din cap si continui sa astept. Masina se opreste in mijlocul padurii. Brutele ne dau afara din masina si ne ingenuncheaza una langa alta. Isi indreapta armele spre noi.
Asta este momentul. Ma uit in ochii celui din fata mea si in cateva secunde, cade pe jos tusind sange. Cel din fata Amaliei din cate am i teles ia brusc foc si merge spre masina unde sunt restul tipilor pentru a lua apa insa datorita benzinei, masina explodeaza proiectandu-ma la 15 metri distanta. Cand tiuitul din timpanul meu se opreste si ma simt in stare sa imi continui viata, imi deschid ochii si ma ridic. Sunt plina de rani insa Amalia arata mai rau. Este intinsa pe jos si are o bucata de metal ascutita infipta in gat. Oh nu...este moarta. Alerg spre ea si incep sa plang. Ii iau capul si il pun usor in poala mea. Ma uit in ochii ei fara viata si ii mangai parul continuand sa vars rauri de lacrimi.
-Oh doamne..este vina mea. Am incercat sa te apar insa nu am putut.
Plang in hohote pana cand o mana fina si rece se aseaza pe umarul meu. Ma intorc si dau de o fata blonda, cu aceeasi uniforma si cu ochi turcoaz. Este umbra insa arata divin. Imi zambeste si se aseaza langa mine.
-Buna Fear.
-De unde stiti cum ma cheama?
-Eu sunt Skyfall si sunt liderul umbrelor. Esti ranita. Lasa-ma sa te ajut.
Intinde mana pentru a o apuca pe a mea insa mi-o retrag rapid.
-Nu eu am nevoie de ajutorul tau. Ea are.
-Inteleg. Oh Psycho...mereu intra in belele.
Chicoteste si ii scoate cu atentie si indemanare bucata de metal din gat. Ii mangaie toate ranile, acestea disparand odata cu atingerile sale. Dupa cateva secunde, Amalia incepe sa respire. Se uita la noi si se face mai comoda pe iarba. Ne zambeste si da din sprancene.
-Ce-am pierdut fetelor?
Incepe sa rada si se ridica noi urmandu-i exemplul.
-As vrea sa fii mai atenta Psycho. Daca iti pierdeai un ochi nu ti-l puteam da inapoi.
-Mno da stiu stiu. Avem discutia asta in fiecare saptamana Skyfall.
Chicoteste si isi scutura hainele. Se uita la mine si imi intinde mana. I-o apuc si mi-o scutura prieteneste.
-Mersi pentru tot...
-Samantha.
-Mnu.
-Oh. Am..Fear.
-Pentru o incepatoare te descurci...ce naiba te descurci groaznic de bine!
Oftez usurata si ma ia in brate.
-Fear? Stiu ca poate iti cer prea mult dar ai putea sa imi acorzi putin timp?
Intreaba Skyfall lafel de calma.
-Am..nu..
Ma apuca de mana, iar cu cealalta o ia pe Amalia. Intr-o clipita suntem la mine acasa.
Se aseaza pe canapea iar eu ma asez in fata ei.
-Psycho, ia un loc te rog si nu mai umbla prin sertarele fetei.
-Ok ok dar nu ai zis nimic de frigider.
Spune si se aseaza langa mine.
-Sper ca ai acceptat toata treaba cu umbrele chiar daca este foarte greu de crezut. Acum, ai nevoie sa stii si alte chestii. Exista oameni care stiu de umbre si nu ne prea...plac asa ca ne vor distruse. Tocmai ce ai distrus cativa, acum zece minute. Probabil ti-a explicat cineva despre lucrurile fundamentale si ti-a dat uniforma si talismanul. Acum, Psycho te-a invatat cum sa iti controlezi si puterile. Fara talisman nu te poti apara. Este destul de simplu daca stai sa te gandesti. Ideea este ca nimeni care nu este umbra nu trebuie sa afle. Restul lucrurilor le vei afla pe parcursul acestor zile. Acum scuza-ma dar trebuie sa plec. Haide Psycho.
-Pa Fear.
Imi face cu mana si cele doua dispar lasand acea ceata in urma lor.
Wow..trebuie sa ma obisnuiesc cu asta...