The Shadows-Destroy The Hunters

Capitolul 13

-...frati?
Cei doi fac un schimb rapid de priviri apoi se uita la mine. Pain si duce mana la ceafa in timp ce Monster se leagana de pe un picior pe altul.
-Probabil am uitat sa iti spunem asta...
Spune in cele din urma Lucas.
-Asta este chestia despre care imi spuneai tu?
Da timid din cap si se uita la fratele sau care este lafel de incordat ca el.
-Dar de ce ati tinut asta ascuns?
-Era mai bine sa nu stii.
-Si cum ati devenit amandoi umbre? V-a muscat lupul?
-Nu, nu. Mama noastra a fost singura umbra care a nascut si i-au supravietuit copii insa ea a murit.
-Sunteti umbre de cand erati mici? Si cine a avut grija de voi?
-Rainbow. O fosta umbra a destinului.
Telefonul lui Monster vibreaza. Acesta isi verifica mesajele si se uita la Luke.
-Trebuie sa plecam. Wolf are nevoie de noi.
-Cine este Wolf?
-Unul dintre ajutoarele lui Skyfall.
Cei doi dispar. Nu trebuie sa pierd timpul. Am nevoie sa fac un plan pentru a recupera talismanul. Imi trebuie harta cladirii aceleia, intre ce ore este deschisa si inchisa, tot. Si toate astea trebuie sa le fac singura. Nu as putea trai cu sentimentul de vina daca cineva ar pati ceva din cauza mea. Nu imi permit sa gresesc. Azi, la ora 13:15 voi merge sa vizitez cladirea.
Intru in camera mea si ma intind pe pat. Voi reusi. Trebuie sa reusesc.

*dimineata*

Dupa un dus lung, imi pieptan parul negru si ma imbrac. Pun pe mine ceva mai formal pentru a incerca sa ma pierd in multimea de angajati. Prin formal vreau sa spun o rochie mulata, cu maneci din dantela, o palma deasupra genunchiului, tocuri negre si ochelari de soare pentru a-mi ascunde ochii. Iau desigur si talismanul meu nou pe care il ascund sub rochie. Pun putin ruj rosu, rimel si plec. Pentru a ma asigura ca nimic nu pare anormal si totul este perfect, chem un taxi.
-Unde domnisoara?
-Zgarie-norul din sticla.
-Agentia de imobiliare doamna?
-Da. Si repede te rog.
Da din cap si porneste masina. Pe la jumatatea drumului se uita la mine prin oglinda.
-Cu ce treaba pe acolo?
-Afaceri.
-Ce fel de afaceri?
-Confidentiale.Zambeste murdar si opreste masina in dreptul cladirii. Ii dau banii, ies din masina si ma indrept spre intrare. Trec cat de subtil pot de receptie insa..
-Va pot ajuta cu ceva doamna?
Ma opresc si schitez un zambet. Ma uit duc la biroul ei uitandu-ma prin ochelari la ea. Nu trebuie sa o las sa cheme paza. Se vede ca ma suspecteaza.
-Nu multumesc.
Spun afisandu-mi dintii.
-Sunteti sigura? Cu ce motiv ati venit aici?
Zice incercand sa imi zambeasca si plimbandu-si mana pe sub masa. Cauta butonul de panica. Nu o pot lasa sa faca asta.
-Ma numesc Samantha Black si sunt studenta la arte.
Ranjesc si ii intind prietenoasa mana. Mi-o scutura timida studiindu-ma.
-Am nevoie sa studiez structura a mai multor cladiri iar aceasta mi sa parut un un exemplu foarte bun de scris despre.
-Foarte bine. Ne bucuram sa stim ca va intereseaza munca depusa de oamenii nostri. Va rog doar sa nu urcati la ultimul etaj.
-Dar de ce?
-Este permis doar angajatilor. Sper ca puteti intelege. Daca doriti va pot chema pe cineva din personal care sa va ghideze.
-Nu multumesc, ma descurc singura.
Spun si intru in lift. Usile se inchid iar eu apas pe pen-ultimul etaj. Daca intra cineva, va stii unde vreau sa merg, si isi va da seama ca este ceva suspect.
Cum ma si asteptam, usile liftului se deschid la etajul 4, pe ele intrand un barbat ca cei de data trecuta. Ma saluta serios printr-o miscare a capului si apasa pe butonul ce indica ultimul etaj. Asa deci...
Liftul se opreste la etajul cerut de mine asa ca ies. Incerc sa merg catre scari fara a fi suspectata si incep sa urc cat de repede pot pe acestea pana ajung unde trebuie. Acum ca am in minte toata cladirea si am mai fost odata aici, pot sa intru in acel birou fara probleme. Merg pe holul pustiu si deschid acea usa insa de cealalta parte a biroului nu era nimeni. Probabil nu au mai gasit alt tip care sa studieze talismane. Caut prin sertare insa nimic. Doar foi...insa sunt foi despre umbre.
In cadrul usii apare un tip la costum si par negru, prins in coada la spate. Mai avea cu el alti barbati in aceeasi uniforma, toti destul de atletici si cu priviri amenintatoare. Tipul brunet imi zambeste arogant si spune cu o voce triumfatoare:
-Chiar credeai ca este atat de usor sa furi dosarele noastre confidentiale? Pe ea baieti.
Toti intra in camera si isi indreapta pistoalele spre mine. Fix inainte sa impuste, ma teleportez pe hol, la cativa metri de brunet. Se uita la mine si cu furie in glas striga:
-Este umbra! Prindeti-o! Acum!
Gorilele incep sa alerge dupa mine urmarindu-ma insa am avantajul talismanului. Ma teleportez in mai multe camere insa ma lovesc de un baiat de 18 ani cu par blond-nisipos si ochi de un verde spalacit. Este atat de tanar, cum poate sa fie vanator?
La imoactul cu el, eu sunt gata sa cad pe jos dar ma prinde. Insa ma scapa iar si ajung pe podea. Ochelarii imi cad si mi se sparg.
-Esti bine?
Ma uit la el si vad ca imi intinde mana insa se blocheaza cand imi vede ochii si talismanul. Da sa spuna ceva insa se opreste si scoate un pistol. Inainte de a apuca sa ma mai gandesc la ceva, mi-l da.
-Apara-te cu asta.
Spune si ma ridica de pe jos.
-De ce ma ajuti?
Nu mai scoate un cuvant. Doar fuge evitandu-mi intrebarea. Aud mai multi pasi grabindu-se catre mine asa ca nu mai astept si continui sa alerg. Intru intr-o camera pe care scrie biroul cuiva. Si la cat de importanta pare camera, intru. La birou sta un barbat inalt, chel, cu un ochi de un albastru senin, si celalat gri bolnav. Imi zambeste si se ridica.
-Gregory Sean. Seful Organizatiei Vanatorilor de Umbre din Londra.
Imi intinde mana insa nu i-o accept asa ca si-o coboara incet. Incui usa de doua ori si indrept pistolul catre el. Isi ridica mainile la ceafa si da dezaprobator din cap.
-Oh oh..dar nu inteleg care este rostul acestui circ! De ce nu ne asezam si discutam ca niste oameni normali?
-Amandoi stim ca nu se poate.
-Asa deci...fie..
Ia din buzunar un pistol dar nu apuca sa il indrepte catre mine caci trag. Prima oara sparge geamul si il face sa tresara dar a doua oara ii nimeresc mana cu pistolul. Incepe sa sangereze grav. Tremura dar cu toata calmitatea de care incearca sa dea dovada se aseaza pe scaunul sau.
-Domnisoara...
Spune scotand o trusa de prim ajutor de sub birou.
-Nici nu stiti cate motive am sa distrug umbrele. Sunteti creaturi rele fara inima. Ati ucis oameni. Voi sunteti adevaratii monstrii. Ati omorat atatea persoane nevinovate doar de distractie.
-Voi ati inceput acest razboi! Voi ati cerut toate astea!
-Oh, este oare adevarat domnisoara? Intradevar, noi am cerut sa ni se ucida fara mila persoanele dragi? Noi am cerut sa fim in pericol? Crezi ca am cerut eu sa patesc asta?
Spune aratand spre mana sa si ochiul distrus.
-Nu draga mea...toate astea, au fost din vina voastra. Voi ati ales sa fiti nemilosi fata de omenire. Noi, doar incercam sa ne aparam si sa facem un bine lumii distrugand ceea ce ne distruge. Lasati arma jos deoarece amandoi stim cum se vor termina toate acestea.
-Nu mai spuneti toate aceste minciuni si ziceti unde ati ascuns talismanul!
Deschid toate sertarele insa nici urma de acesta. Il aud chicotind asa ca ma intorc cu fata la el.
-Chiar credeati ca este atat de usor sa recuperati talismanul liderului vostru? Oh imi pare nespus de rau pentru dumneavoastra dar noi nu suntem singura organizatie de acest tip. Fiecare tara are una in capitala sa precum si voi aveti aceste orase extrem de bine ascunse. Talismanul luat de la voi este chiar acum intr-un avion privat, in drum spre alta organizatie. Credeati ca nu va asteptam vizita? Stiam ca va veni cineva sa ia pretiosul talisman. Nu sunteti mai inteligenti decat noi.
Zambeste uitandu-se amuzat la mine. Nu pot sa cred..
-Deci nu imi sunteti de folos sa inteleg.
Pupilele ii se dilata de frica insa expresia faciala nu se schimba ascunzand adevaratele sentimente.
Mai multe lovituri se aud in usa insa le ignor.
-Nu veti scapa usor cu asta...
Incep sa rad fals si ii ridic barbia cu pistolul fortandu-l sa se uite in ochii mei.
-Abea astept sa vad de ce sunteti in stare.
Inghite sec si ii zambesc.
-Deschide gura..
Isi coboara privirea evitand ordinul meu.
-Am spus sa deschizi gura!
Isi deschide putin gura iar eu largesc deschizatura introducandu-mi pistolul in aceasta. Ma dau putin mai departe pentru a evita socul. Cu mana intinsa, degetele pe tragaci si corpul incordat, apas. Las glontul sa ii strapunga capul improscand peretele din spate, biroul si podeaua cu sange. Se face niniste. Au auzit glontul. Dupa cateva secunde incep iar sa impinga usa. Scot toate hartiile si pe majoritatea le pun in geanta. Cu restul, acopar cadavrul si le dau ard. Draperiile iau foc la randul lor. Usa este darmata si pe ea intra mai multi barbati cu arme. Se uita la cadavrul in flacari apoi la mine. Inainte sa traga, le dau si lor foc cu ajutorul talismanului. Si ies din camera. Alerg pe hol, totul luand foc in urma mea. Fiecare metru parcurs de mine ardea. Dintr-o camera apare cel care mi-a dat pistolul. Nu il pot lasa aici. Se uita la flacarile din urma mea si apoi la mine. Il apuc de mana si ii spun cat de clar pot, vocea mea incercand sa acopere alarma de incendiu:
-Iesi afara din cladirea asta cat mai repede posibil!
Da din cap si fuge. Fara a mai sta pe ganduri, ma teleportez in exteriorul cladirii. Oamenii alergau disperati dupa ajutor insa nu erau vanatori. Singurul vanator care a scapat era acel baiat. Se uita la mine si se apropie.
-De ce m-ai ajutat.
Zambesc si plec asa cum a facut el mai devreme. Sunt plinq de sange. Nu pot merge pe jos sau cu taxiul acasa. Si teleportarea nu este o obtiune. Avand in vedere ca ma pot vedea toti. Imi intorc privirea spre el si vad ca inca se uita la mine.
-Am..poti sa ma duci acasa?
Se uita absent cateva secunde dar isi revine si da afirmativ din cap. Ma conduce pana la un Lamborginni rosu.

Mi-am dat seama ca Organizatia Vanatorilor de Umbre din Londra este OVUL. Deci wow. :))
Nu m-as supara sa si apasati steluta aia daca va place... :3
Si ma gandeam ca poate facem si un Q&A cu personajele. Poate poate...ramane decizia voastra. Mai vorbim oricum.
Paaa :3