The Shadows-Destroy The Hunters

Capitolul 8

Ii vad pe David si pe Andrew avand nevoie de cenzurare.
Imi pun mana la ochi si inchid usa. Continui sa caut insa ma gaseste ea pe mine.
-Samantha! Ce bine ca esti aici! *sughit* ce faci?
Spune balansandu-se stangaci.
-Esti beata?
-Niu!
Incepe sa rada iar eu fara a mai avea alta idee o tarasc pana undeva mai retras si o teleportez in camera sa. O las pe pat si o invelesc.
-Ce dragut...iti aperi prietena de mine.
Spune Monster din spatele meu, apropiindu-se de mine.
-Macar nu o vei mai putea rani.
-Aici ai dreptate. Dar, nu o.poti apara pentru restul vietii sale.
-De ce vrei s-o sperii?
-Este fragila, si inseamna mult pentru tine. Iar eu ador sa te enervez. Nu stiu de ce insa imi place.
-Mie nu.
-Vezi ca te prinzi.
Ma departez putin de el si continui:
-Cum au fost blondele?
-Fricoase. Si bete. Si dezamagitoare. Insa nu imi pare rau.
Ies din camera si imi fac drum spre iesire. Ies din curtea casei si sunt gata sa plec acasa cand o vad pe Scarlett vorbind cu Amalia.
-Ce cautati aici?
-Aw, eram in trecere. Sunt destul de multe umbre aici. Petrecerea va fi legendara la cat de multe persoane au fost speriate.
-Noi suntem aici doar sa petrecem putin alaturi de muritorii astia.
Completeaza Psycho. Dau din cap si plec spre casa pe jos. O plimbare este ceea ce imi trebuie ca sa scap de tot mirosul ala de alcool si aglomeratia din casa. Insa evident ca nu pot sta linistita o clipa pentru ca in fata mea apare din senin un lup cu spuma la gura si ochi rosii. Maraie la mine si incepe sa alerge. Oh ce naiba. Ma dau din calea lui si ajunge sa se loveasca de un cos de gunoi. Isi scutura capul si se uita la mine. Mai bine il termin si gata. Ma uit in ochii sai. Secunda urmatoare incepe sa tuseasca. Cade pe asfalt si se evapora lasand un fum gros, negru, in urma sa. O mana rece se aseaza pe umarul meu. Ma intorc rapid si vad ca este Monster.
-Ce vrei?
-Tocmai ce ai omorat lupul.
-Ce lup?
-Ce lup?!
Striga si se apropie mai tare nervos.
-Lupul care transforma in umbre oamenii demni de asta! Ai omorat lupul!
Oh doamne. Nu pot sa cred. Am distrus ceva sacru. Ceva important.
Incep sa tremur iar ochii mi se umezesc. Imi musc buza inferioara si ma tin de gardul de langa mine.
-Nu pot sa cred. Ce va spune Skyfall? Sunt atat de idioata.
Ma ia in brate si ma mangaie usor pe spate.
-Este ok..
-De ce spui asta?
-Pai..a fost o iluzie.
Spune si incepe sa rada. Nu. Nu nu nu. Cretinul naibii!
-Esti un nesimtit!
Spun si il imping.
-Oh te rog, doar nu credeai ca este asa usor sa invingi lucrul care te-a creat!
Chicoteste si ma strange iar in brate.
-Spre deosebire de tine care vrei doar sa imi strici buna dispozitie, eu trebuie sa ajung acasa.
-Te duc eu.
Fara sa mai apuc sa ma impotrivesc, ma tine in brate si se teleporteaza cu mine in camera mea.
-Bun. Noapte buna printeso.
-Nu imi plac apelativele.
-Inca o metoda de a te enerva. Perfect!
Imi zambeste si ma saruta pe umar apoi dispare. Nu mai am nevoie de alte probleme..insa viata nu poate sa fie perfecta.
-Tu si Monster huh?
-Nu ma asteptam la asta.
Chicotesc Psycho si Morphine stand pe patul meu. Ma demachez in timp ce le ascult cum ma barfesc.
-Nu mai vorbiti prostii. Nu se intampla si nu se va intampla nimic intre mine si tampitul ala.
-Aha. Pai, estr dragut.
-Psycho are dreptate. De ce vrei sa il eviti?
-Ma enerveaza.
-Isi arata afectiunea..
-Ba nu. Ma enerveaza.
Ma imbrac in pijamalele mele si ma spal pe dinti.
-Eu cred ca iti place.
-Ba nu.
Incerc sa spun cu gura plina de pasta de dinti. Insa nu cred ca se intelege prea bine. Le aud razand din camera alaturata.
-Pa Fear.
Spun si dispar. Ugh. Chiar nu aveam chef de asta. Ma intind pe pat si ma invelesc. Abea astept sa vina parintii mei acasa. Poate asta ii va opri pe astia sa mai apara cand vor ei in casa mea. Ca veni vorba de furisat in camera mea...
-Buna Lucas.
-Pain.
-Okok. Ce cauti aici?
-Am vrut sa ma asigur ca Monster te-a lasat in pace.
-De ce?
-Mi-a zis ca te va chinui mult timp si mi-a povestit despre faza cu lupul fals cum ca te-ai speriat si te-ai aruncat in bratele lui.
Chicotesc si ma ridic cum pot din pat.
-Si de ce iti pasa? Parca nu ma placeai.
-Nu te plac. Dar Skyfall mi-a spus sa am grija de tine.
-Nu sunt un copil.
-Stiu. Dar esti noua. Si nu vrem sa patesti ceva. Iar eu nu vreau ca Monster sa te corupa.
-Totusi, care e treaba cu tine si Monster.
Zambeste slab si deschide fereastra.
-Poate ca nu este nevoie sa stii totul. Unele lucruri trebuie pastrate secret mai mult timp. Plus, este amuzant sa te chinui.
Chicoteste si sare pe geam. Tipu a sarit pe geam?! Ma uit pe fereastra insa nu il vad. Ok. Mai bine m-as culca. Adica maine am scoala si chiar nu am nevoie sa fiu pe jumatate moarta.
Zambesc in sinea mea si ma pun in pat. Oh doamne sper sa nu afle parintii mei de toate astea.

E cam scurt dar nu am avut timp. Poate ma revansez curand.