/editez/ Fără promisiuni - Stosh (I)

Prolog.

Un nume, necunoscut printre zeci de alte nume. Ochi dubioşi, mari, o inocenţă pătată de amintiri lipsite de logică. O viaţă irosită existând şi nu trăind, departe de presupusele legături. Un pas spre suprafaţă, un gâfâit într-o dimineaţă de Duminică, şi patru note pe un pian negru.

Unde pleci când a rămâne nu mai e o opţiune?

Clipocit de apă într-o zi de Noiembrie, spuma ploii împrăştiată în jurul unor bălţi adânci de pe trotuarele vechi. Paşi rapizi pe caldarâmul din faţa spitalului, maşini lipsite de personalitate trecând pe străzi abrupte.

Când ştii că ai suferit destul?

Simfonii curgând pe ferestrele larg deschise, oameni dansând încântaţi. Un caiet răsturnat lângă petele de cerneală de pe podea. Cărţi deschise, cărţi închise, pe dulapuri, în bibliotecă, pe rafturi, pe noptieră.

Cum e să găseşti pacea pe partea cealaltă a oglinzii, unde nimic nu există?

Degete lungi, albe, fragile, ţinând încăpăţânate de gâtul sticlei de vin. Lumină fragilă atârnând de tavan ca un trup lipsit de viaţă. Buze umflate de la plâns, ochi înroşiţi, goliciune care nu ofensează. Cioburi pe gresia neagră din baie, aproape acoperite de apa revărsată din cadă.

Ce e nobil în a renunţa la tot ce ai fost odată?

O bucătărie cu boltă înaltă, ceaiuri în borcane colorate, zahăr, vin, apă şi cafea. Parchet din lemn masiv, tălpi goale care-l fac să scârţâie. Căldură şi răcoare, singurătate mută, strigând în disperare cu glas tăcut.

O răsuflare întretăiată la miezul nopţii.

Cât de mult îţi ia să realizezi că te-ai blocat?

Fără familia care a crescut-o, prietenii lângă care a crescut, departe de locurile natale - o fantomă, o carcasă goală a celei care obişnuia să fie.

Se întâmplă ca locul tău să nu fie unde vrei tu să fie, şi dacă vreodată devine copleşitor, relaxează-te şi aminteşte-ţi că, în ciuda aparenţelor, ni se întâmplă tuturor.

***

Primul volum din seria 'STOSH'