/editez/ Fără promisiuni - Stosh (I)

23 de ore cu mahmureală

M-am gandit sa va las sa cunoasteti mai bine personajele langa care traieste Stosh acum. Dorintele lor si placerile vinovate si bucuriile. Pentru ca acum nu o gasesc pe Stosh, si nu e dispusa sa revina curand, pentru ca Nate a ranit-o si nimanui nu ii place sa fie ranit. Nu?

Iubesc melodia de la multimedia.

oricum, sunt foarte curioasa de o chestie: care e personajul vostru preferat [inafara de stosh] pana acum? Daca aveti vagul curaj de a comenta, va rog sa imi spuneti - cine va face sa va simtit de parca il\o cunoasteti?

_____

-Jag!

-Medae!

-Jag!

-Medae!

-Liniște! se aude vocea adormită a fratelui Medaei, urmată de un pumn in perete si caietul de schițe al fetei prăbușindu-se pe covor din cauza vibrațiilor bruște.

-Carter! țipă amândouă in același timp, încruntându-se la perete.

Câțiva pași mai târziu, ușa camerei fetei se deschide si Carter apare, sprijinindu-se de tocul ușii și fixându-le cu o privire care ar putea ucide. Asta, și felul in care lipsa tricoului le reduce la tăcere absolută pe cele două adolescente care atârnă la mila unei sticle de vodka, nu poate decât să însemne război. Carter face câțiva pași către patul suprapus care tronează in dreptul peretelui opus ușii, şi ia loc pe covorul mult prea pufos pentru gusturile lui.

Fetele, înghesuite dedesupt, se uită chiorâș la el. Jag ia o gură din sticlă, și, într-un gest sfidător, i-o întinde Medaei, privindu-l in ochi pe Carter, in timp ce pronunță tare și răspicat:

-Medae!

El își dă ochii peste cap în timp ce soră-sa bea. Apoi îi întinde sticla, strigându-i numele.

-Nu o sa înțeleg niciodată de ce vă îmbătați așa, comentează el in timp ce gura ii e amorțită de alcool.

-Curvă mică, începe Medae, când ești beat, trebuie să îți aduci aminte prietenul care să vină după tine în cazul în care pici beat mort. Înțelegi?

El încuviințează, înțelegând parțial. Adică, atunci când Aida a avut căderea aia nervoasă văzându-l pe el în preajma lui Kelis, și a decis să facă clasa a noua într-o academie elvețiană, la un ocean depărtare de el, alcoolul i-a fost sprijin. Alcoolul și soru-sa. Și-a dorit să o sune, să îi audă vocea, să îi simtă pistruii de pe obraji sub buzele lui, să îi simtă silueta relaxându-se cu el în jurul ei, și râsetul ăla să îi încununeze nopțile și zilele și amurgurile și fiecare clipă a existenței lui de om glumeț și nefericit fără o anume femeie cu păr de cupru în imediata lui apropiere.

Și n-a înșelat-o. Nici măcar o clipă, cu gândul sau cu sufletul. A avut bunăvoința să îi suporte capriciul si să spere că într-o zi se va întoarce, la fel de frumoasă și jovială că întotdeauna. Și s-a întors. Oh da, cu siguranță. Există certitudinea că nu va mai pleca niciodată, că a înțeles felul în care Carter o iubește de când erau în clasa a 6-a și el se oferea să o dea pe leagăn ca să o facă să se simtă mai puțin singură.

Așa că se preface că înțelege nevoia de suport a Medaei și a lui Jag, care se pare că doarme în casa lor de mai mult timp decât își poate el aduce aminte. Probabil două săptămâni deja?

Problema lui Jag e felul în care privește totul. Cum consideră totul un amalgam de haos și armonie, o ordine haotică în orice - în cuvinte, în priviri, în țesături, în fire de păr sau în lacrimi.