Când ne-am distrus

Capitolul 4

Știam că e cea mai proastă hotărâre din viața mea. Unde mi-a fost mintea când am decis să o exclud pe draga mea prietenă? Am crezut că aceste aproape două săptămâni în care am evitat-o pe Sophie îmi vor fi de ajutor. Voiam să mă îndepărtez de ea în încercarea de a nu o face părtașă la jocul meschin al fratelui ei. Mă simt vinovată pentru tot ceea ce au făcut părinții mei, chiar dacă eu nu am fost complicea lor. Nu am avut curajul necesar să o privesc în ochi după toate destăinuirile făcute de Ryan. Nu aș putea suporta să îi vad privirea dezamăgită. Poate își va crede fratele sau poate mă va crede pe mine, dar puțin probabil este acest fapt. Cu toate acestea am nevoie de ea. 

În tot acest timp m-a sunat zilnic, dar nu o țineam de vorba, găseam mereu o scuză pentru a îi închide, m-a căutat până și acasă, iar eu am fost o nesuferită și nu i-am deschis ușa. Cel mai ușor mi-a fost să o evit la facultate, acum că ea este mult prea  ocupată cu practica, iar eu sunt prinsă cu căutările pentru locul de muncă, nu ne-am întâlnit mai deloc prin curtea Universității, iar dacă o zăream din întâmplare făceam tot posibilul să o ocolesc. Știu că nu merită asta, dar cred că e mai bine să fie cu fratele ei și nu cu mine.

Astăzi sunt optimistă, trebuie să mă angajez, altfel nu se poate. Bine că nu merg la cursuri, nu știu ce motiv are profesoara de lipsește, dar e în avantajul meu. De acum două săptămâni am reușit să îmi organizez timpul, aranjându-mi cursurile în alt mod. Mi le-am mutat pe toate după- amiază pentru a putea să am un program adecvat viitorului meu job.

E o zi plăcută, soarele își arată supremația dominând întreg cerul de o culoare limpede. Analizându-l cu o atenție sporită îndrăznesc să îl compar cu șarpele de Ryan, amândoi fiind capabili doar de supremație, dorind ca tot ceea ce este împrejurul lor să fie sub dominația lor. Chiar dacă l-am văzut doar de câteva ori până acum, în toate aparițiile sale am descoperit ceva: este un bărbat sigur pe sine, fiind capabil de orice pentru a scăpa cu basma curată din toate situațiule încurcate. De ce oare mă gândesc la el?! Nu am altceva mai bun de făcut?! 

Traversez strada print-un loc nu tocmai favorabil, dar nu vreau să ocolesc până voi găsi o trecere de pietoni. Nu fac bine nici doi pași, iar când îmi întorc capul spre direcția opusă o găsesc pe Soph holbându-se la mine. La naiba! De data asta nu mai am scăpare:

— Să nu îndrăznești să pleci! Îmi spune aceasta, pufăind.

— Soph...aa..! Încerc să leg două vorbe coerente, dar în zadar, orice aș  zice nu va fi destul de credibil, nu am nicio scuză pentru ceea ce am făcut.

— Alice! Ai idee cât de îngrijorată am fost? Ce e cu tine de nu vrei să mă vezi? Rostește dezamăgită.

— Eu...Nu am vrut să ...! Nici de data asta nu sunt capabilă să vorbesc fără a mă bloca.

— Uiți cumva că îmi ești ca o soră și că îmi pot da seama cu ușurința ce e în căpușorul tău? Știu că ai făcut toate astea pentru că nu vrei să mă vezi suferind, dar lasă-mă să te informez că singurul care va plânge în toată această poveste nu este nimeni altul decât fratele meu, care face pe viteazul! Am aflat ce vrea să facă, știu că v-ați întâlnit și cu siguranță de aici au pornit toate.

— Uite...! Vreau să spun ceva, dar ea nu mă lasă.

— Termină, eu vorbesc acum, iar tu mă asculți! Ryan e tembel rău, și e singur în planurile sale, nici ai mei nu îl susțin, tata a încercat să îi spună cum este de fapt situația în familia ta, dar el e pornit pe ideea lui, iar momentan nu ascultă de nimeni. Îmi spune, iar după ce termină vine aproape de mine.

— Sophie, mi-a fost dor de tine! Spun și îi sar în brațe.

— Dacă ai știi ce mi-ai făcut în perioada asta?! Trebuie să pricepi că sunt de partea ta, mereu sunt de partea dreptății, iar în niciun caz nu mă voi alătura fratelui meu, având în vedere că tot ceea ce va face va fi greșit!