Unexpected Side » BTS

12: Răpire

— Îmbarcareaaa!

     Namjoon scoate capul pe geam, îndemnându-le pe fete să se urce în dubiţa cu 8 locuri.

     Trecuse o săptămână de la incidentul cu petrecerea aceea, dar niciuna dintre fete nu mai era afectată. Apele se calmaseră imediat, având în vedere că acei gemeni nu erau deloc persoane importante pentru ele.

     Mi-Young a fost prima care s-a urcat, punându-se pe bancheta din spate, alături de Jungkook şi Hoseok, mai bine spus între cei doi, apoi Ha-Neul a fost următoarea, punându-se lângă geam, pentru a nu avea o privelişte plictisitoare, lângă ea fiind Taehyung şi Jimin.

     Chiar când urma să se urce şi See-Hee, Yoongi apare ca prin magie lângă ea, luându-i locul de lângă Namjoon, cel care conducea. Jimin trage uşa, lăsând-o pe See-Hee pe dinafară.

— Se pare că nu mai este loc, dar este destul în maşina lui Jin.

     Din nou, Namjoon scoate capul pe geam pentru a putea fi auzit mai bine de See-Hee, şi îi face semn către maşina ce se afla în spatele dubiţei.

— Să vezi ce loc îţi fac eu între dinţi! îi răspunde ea nervoasă, ridicând pumnul la el.

     Jin începe să claxoneze nerăbdător chiar în momentul în care See-Hee se pregătea să îi ofere lui Namjoon un pumn de toată frumuseţea, speriind-o puţin.

— De data asta scapi. Vorbim când ajungem acolo.

     See-Hee mârâie nervoasă şi porneşte îmbufnată şi cu paşi apăsaţi către maşina lui Jin. Urcă în ea şi îşi aruncă zgomotos gentuţa pe bancheta din spate a maşinii.

— Dacă mai aşteptai puţin, i-aş fi învăţat eu minte!

     Loveşte bordul maşinii cu pumnul şi îşi pune mâinile la piept, îndreptându-şi privirea către geam, încă fiind supărată pentru întreruperea lui Jin, apoi pornesc toţi la drum, ceilalţi având conducerea.

— Deci? V-a crezut See-Hee când i-aţi spus că mergem la ferma bunicilor lui Taehyung?

          Întreabă Yoongi, îndreptându-şi privirea către cele două fete din maşina lor.

— Logic. Are mereu încredere în noi, îi răspunde Mi-Young, foindu-se. Dar totuşi, chiar trebuia să ne înghesuim toţi în aceeaşi maşină? Şi de ce stau eu între ei doi şi Ha-Neul la geam?

— Nu-ţi place să-ţi ţin de cald? o întreabă Jungkook, privind-o pervers.

— Aş prefera să mor de frig.

     Mi-Young pufneşte amuzată, întorcându-şi capul în direcţia lui Hoseok, evitând orice altă privire din partea lui Jungkook.

— Doar aveţi puţină răbdare, în regulă? încearcă Namjoon să îi calmeze. Nu este atât de mult până acolo, aşa-i, Taehyung?

         Taehyung doar înghite în sec şi dă afirmativ din cap, fiind puţin nesigur.

     Drumul era chiar mai lung decât credeau ei că va fi. Pe tot parcursul lui, disputele nu au încetat să apară. Dacă Ha-Neul n-a avut nicio problemă în a dormi puţin pe umărul lui Taehyung, despre Mi-Young nu se poate spune acelaşi lucru. Deşi era destul de obosită, n-a vrut nici în ruptul capului să doarmă pe umărul vreunuia dintre "colegii" ei de banchetă.

— Oh, serios, Mi-Young? Chiar ai de gând să dormi aşa? Te va durea gâtul mai târziu mai rău decât îl dor pe un bătrân toate oasele.

     Mi-Young încerca să doarmă proptită de spatele banchetei din faţa lor, dar fără folos. Durerea de care vorbea Jungkook chiar îşi făcea apariţia, dar nu voia să recunoască asta, ci continua să facă doar cum voia ea.