Orasul Vrajitoarelor

Capitolul 6

În sfârșit în camera mea! Mi s-a făcut dor de acest loc. La spital e trist. Mâncarea nu este bună și este și multă liniște. Și sange. Să nu uităm de sânge.
Azi am fost la mormântul lui Kai. Nu vreau să spun ce s-a întâmplat acolo. Dar cum am un jurnal nou, voi scrie.
Am fost la mormântul lui, creat de John, și acolo era un vampir. Din câte am înțeles îl chema Luca. Am vorbit cu el. A fost ciudat. Citez:
-Tu ești Cami?
-Da. Dar îmi ești cumva prieten de îmi spui Cami?
-Așa îți spunea Kai.
-Îl cunoști?
-Da. Era cel mai bun prieten.
-Și al meu.
-Și totuși l-ai omorât.
-Am înțeles ca vampirii au renunțat la oraș. Tu de ce nu o faci? De ce nu pleci?
-Pentru ca vrăjitorul acela...
-Jhon~ întrerup
-Nu a vrut să ne lase să îi luăm cadavrul.
-Pentru ca înseamnă mult pentru mine.
Apoi a venit un alt barbat și l-a luat de acolo , "e ceva important" bla, bla. Ce poate fi mai important decât mine? Nimic!
Sunt o idioată? Da! Am uitat ca am o "prietenă" și la scoala, am uitat ca am un telefon care suna incontinu și ca am pierdut un jurnal pe care sper să nu îl găsească nimeni.
Stai... Striga Mari. Să văd ce vrea.
-Aici erai! Te-am căutat peste tot!
-Ce ai mai făcut acum?
-Pai... E ziua lui...
-Anne *intrerupe*
Am uitat de ziua ei. În secunda următoare mi-am luat portofelul și am plecat spre mall.

*

Morrr.... de somn. Cred ca e trecut de 12 noaptea.... Petrecerea asta a fost grozavă! Dar și obositoare. . pentru niște oameni de 50 ani, petrec bine. Eu am fugit în camera mea, gandindu-ma numai la Kai, și Luca. Bănuiesc ca nu vrea să facă nimic ciudat. Ori cum... Să mă culc.

*

Alerg plangand. Nu știu ce se întâmplă sunt afară și...
*Acum câteva ore*
Mă plimb prin parc. Doar mă plimb și tocmai în văd pe Luca. Hai să stau de vorbă cu el.
-Fix fata pe care voiam să o văd.
-De ce?
- Prietenii lui Kai sunt și ai mei. Nu?
-Nu. Eu vreau doar să știu ce dracu mai faci în oraș!
-În primul rând e mai mult un sat.
-Semeni cu Kai.
-Doar suntem frați!
-Serios?
-Nu, prieteni.
-Ok.
-Ce este aia?
Îmi întorc privirea și atunci Luca îmi pune o batistă la gură. De ce încearcă să mă drogheze? Până să mai pun multe întrebări leșin.
Mă trezesc, sunt în genunchi, cu mâinile legate de tavan. Realizez ca sunt intr-o pivniță, ceva cen. Încerc să trag de lanțuri și aud o voce.
-Încerci degeaba.
-Cine e? Luca jur ca te voi omorâ!
-Nu sunt Luca!
Apoi iese din întuneric. Avea pe el o cămașă care era deschisă, cred ca pentru a își arata abdomenul bine lucrat. Avea părul saten și ochii verzi care mă topesc. Cred ca mor. Sunt îndrăgostită de cel care m-a rapit? Stai, idiotul ală e Luca!
-Cine ești?
-Încet scumpete! Camille, nu?
-Poate. Tu cine ești?
-Asta nu mai este treabă ta.
-Bun s-a trezit. Cristian, ne lași singui?
Cristian pleacă. Deci așa îl cheama..
-Uite cine a îndrăznit să apăra!
-Uite cine s-a trezit. Cam nervoasă dar merge.
-Ce dracu vrei! Parcă eram "prieteni".
-Te rog. Mi-ai omorât cel mai bun prieten.
-A fost și Bff-ul meu! A fost un accident!
-Îți voi face ce i-ai făcut lui.
Apoi pleacă. Eu îmi amintesc ca sunt vrăjitoare și pot să îmi folosesc magia pentru a scăpa.
Gata! Am avut nevoie de multă concentrare.
Mă îndrept spre o ușă de fier. Am reușit cu ajutorul magiei să sparg și ușă de fier. Se pare ca acum magia mea nu a luat-o razna.
Am reușit să ies din acel beci. Mari trebuie să fie foarte îngrijorata.
-Unde te duci, dulceață?
-Luca!
Spun, și fug. Fug fără oprire. Mintea mea este blocată numai pe " aleargă" . Doar asta îmi spune. Ar fi mai de folos dacă mi-ar da o idee. Luca e vampir . Aleargă repede. Obosesc. La naiba!
Nu știu ce se întâmplă dar simt o mâna care îmi pătrunde prin corp, lasanduma fără respirație. Îmi întorc capul și îl văd pe Cristian.
-Ce faci?
-Te salvez. Luca e pe urmele tale.
-Ce?
Mă întorc spre el. Cristian îmi scoate mâna din spate, dar în schimb îmi prinde inima prin față. Inima mea se oprește, din cauza ca eram atât de aproape încât buzele noastre se atingeau. Fără să apuce să mă sărute, Luca îl dezlipește de mine și apoi cred ca îl omoară. Cred asta pentru ca îl aud țipând. Nu am apucat să văd ce se întâmplă, am luat-o la fauga. Nu am reușit să fug prea departe. Mâna lui Luca mi-a pătruns prin piele și a ajuns la inimă.
-Acum, vei muri!
-Nu, nu voi muri, nu omorâta de tine.
Apoi mi-am desprins corpul de mâna lui, conștientă ca inimă mea este în mâna lui. Îl las cu inima mea în mână . Eu picând. Ultimul lucru pe care îl văd este un peisaj negru. Apoi ... Rămâne negru mult, mult timp...