Orasul Vrajitoarelor

Capitolul 11

Totul e mai ciudat acum. Nu cred ca a trecut un an, sau poate a trecut. Am pierdut notiunea timpului. Vreau sa spun ca Mari a murit. Asta m-a distrus complet, si continua sa o facă. Acum sunt in Londra. Nimic nou, am facut scoala aici. M-am decis sa nu urmez si o facultate. Adevarul este ca voiam, dar după acel incident, după moartea celei mai bine persoane din viața mea, Mari, sunt distrusă. Nu sunt in stare de nimic. Nu cred ca sunt bine. Nu cred? Normal ca nu sunt. Plâng zilnic, mama are de gand sa ma duca la psiholog. Vreau sa spun ca pana si Kai a plecat. A gasit fata, si a plecat in lumea lui. Nu stiu ce este cu mine. Sa nu uit ca John s-a întors in Roseville pentru ca suferă de cancer. E cancer, ultimul stadiu. A preferat sa stea acolo. Si eu as fi facut asta. Cei mai mulți nervi disponibili acum ii am pe Kai. Din cauza lui sunt aici. Si el ce face? Pleaca.
Dar acum sa ma concentrez pe adevăratul subiect. Cum a murit Mari? Nu a fost o moarte normală, nici măcar pentru o vrăjitoare. A fost mai mult o sinucidere. Dar nu cred ca Mari ar fi facut asta. Cred ca a fost omorâtă. Dar nimeni nu ma crede. Prin nimeni ma refer la Anne si mama. Kai nu a mai dat semne de viata. Mai trimite mesaje "stai fă potolită ca nu am murit" , deci nu cred ca stie de incident. Mai este matusa Lara. E batrana, e sora lui Mari. Ea e mai ciudata. Cel putin acum este. Pare ca e singura care ma "intelege" . Fata de restul ea ma aproba, intr-un fel, dar cred ca ii este frica de ceva sau... cineva. As vrea sa o fac sa vorbească. Sa vorbească cu mine, sa imi spună teoria ei ... cred ca daca mi-ar vorbi, as putea demonstrat ca Mari nu s-a sinucis. Chiar imi doresc asta!
-Cami! Misca jos! Acum! ~vocea mamei imi întrerupse gândurile.
-Da mama! Ce am facut?
-Ce sunt toate astea? ~ ma intreaba si isi îndreaptă mâna spre teancul de fise medicale de pe masa din sufragerie.
-Fise medicale. Ale lui Mari.
-Adică fisele furate de la morga!
-Poate.
-Ti-am zis sa termini cu acest "caz". Este chiar atât de greu? Camille, nu îți face bine. Treci peste, du-te la colegiu, gasesteti prieteni, gaseste în băiat. Ai peste 20 de ani. Trebuie sa iti continui viata. Nu o distruge acum!
-Deja era distrusă! Tot timpul a fost! Mari a fost singura persoana alaturi de mine când aveam nevoie. Era bff-ul meu, dar era si mama!
Apoi mama de strâmbă putin la mine si pleaca din camera, iesind afara. Ma întorc in camera mea, luând si acele fise medicale, furate de la morga, care sper sa imi demonstreze teoria. Greu de crezut ca asta vor face, dar merita încercat.
Ajunsa in camera mea. Incep sa citesc rapoartele ale.
Majoritatea spun sinucidere, da parca nu e sinucidere. Pare ca este un caz aproape nerezolvat, dar pe care l-au lăsat a fi "sinucidere". Majoritatea cazurilor de genul asta sunt asa.
Continui sa ma uit. Observ ceva ciudat. De la pagina 6 este trecut direct la pagina 8. Nu e normal. Acea pagina reprezenta autopsia. Pare ca cineva a furat pagina. Ce naiba?! Cât de ciudat e asta! Incep sa cred ca a fost o idee groaznică. Dar teoria mea are sanse mai mari sa fie adevărata. Ceea ce e bine.
Sunt 2 posibilitati: ori am pierdut foaia, ori cineva a furato.

*după câteva ore*

E seară. Mama si Anne dorm. Cred.
Ma îndrept spre morga. Adică acum ma aproprii de usa de la iesirea din casa.
Pana sa pun mâna pe clanta, o aud pe mama:
-Unde crezi ca te duci la ora asta.
Îndepărtez mâna de pe clanta. Ma întorc, având pe fata un zâmbet fortat.
-hey, mama!
Apoi mama se uita urat la mine si zice:
-Ori imi zici unde te duci, ori vei avea o problema, domnisora!
-Mama....
-Da?
-La morga, acolo ma duc.
Expresia de pe chipul mamei ma speria. Era nervoasă si....

Va urma...