Orasul Vrajitoarelor

Capitolul 20

Bunul meu frate, Malachai, i-a spus Larei despre asta. Ce bine... (deloc).
In acest moment sunt in sufragerie cu Lara si Kai
-Pot sa suport mai multa magie.
-Nu voi face asta. Nu pot.
-Poti, daca vrei.
-Nu!
-Eu sunt batrana,tu esti tanara, ai toata viata inainte.
-Nu esti chiar atat de batrana... Oricum am trait destul. Am avut parte de multe aventuri.
-Si Adrian? Cu el cum ramane? Poate va veti casatori, veti avea copii...
-Termina, Lara, termina! Nu vreau sa fac asta. Intelege.
-Este alegerea mea ca vreau sa iti iau puterea. Ce este atat de rau?
-Este puterea mea. Este blestemul meu. Asta sunt eu. In plus nu vreau sa iti ingreunez tie situatia.
-Camy. ~intervine Kai
-Ce este?
-Lara, spune-i tu.
-Incepem. Camille, eu sunt bolnava. Am o boala grava de plamani. Exista sanse mari sa mor.
-Nu! Nu si tu! Nu poti sa mori si tu!
-Camy!
-Dar...
-Gata.
-De ce viata este asa de trista? Adica, de ce toate persoanele de care imi pasa mor?
-Este viata.
-Sara, Mari, John, Anne care nu vrea sa mai vina aici, mama, urmeaza Lara. Sa nu uitam de tata.
-Gata!
-Bine.
Apoi parasesc casa, si ma intalnesc cu Adrian, intr-un loc mai ascuns, sa spun asa.
-Buna! ~spune Adrian, imbratisandu-ma si sarutandu-ma pe obraz
-Buna, ce faci?
-Bine... dar esti bine?
-De ce nu as fii? Acum am aflat ca si Lara poate murii. ~spun, aproape plangand
-Esti cu mine, garantez ca totul va fi ok.
-Nu poti sa garantezi asta.
-De ce?
-Eu mi-am omrat mama, deja moarta.
-Ce?!
-Sunt o vrajitoare. Toata familia mea este una de vrajitori. Mama si Kai au fost transformati in vampiri.
-Delirezi. Ai febra?
-Sunt ok, bine?
In momentul ala indrept mana spre o cladire din stanga mea si imi trag mana. Impreuna cu mana mea pica si tencuiala de pe pereti.
-Ce drq a fost asta?
-Nu te speria. Asta sunt eu, si imi doresc sa schimb asta, sa fiu o fata normala.
-Esti o femeie! Esti o vrajitoare!
-Una buna, puternica si care nu prea stie sa isi foloseasca magia.
-Deci, nu imi vei face nimic?
-Normal ca nu!
-Bine!
Atunci se aproprie de mine si ma saruta fatal.
-Asta a fost...
-Pentru ca te iubesc.
-Si eu. ~si il sarut scurt
-Ma faci asa de fericit.
-Haide, trebuie sa iti povestesc mai multe, nu?
-Normal.
-Mergem la...
-Tine?
-Haide!

*

Acum e destul de tarziu. Asa ca Adrian a plecat acasa. Sunt inebunita dupa acest baiat. Pot spune barbat. Eu am 22 de ani, iar el are 25. Nu conteaza asta, important este ca suntem impreuna.

*

Este ceva ce nu imi da pace, cum adica 'mama era speriata ca aproape m-a omorat'?
Mi-am amintit de asta. A spus acele cuvinte cand am intalnit-o prima data. Se pare ca nu voi mai afla. Asta este super trist. Din cate am inteles si din cate mi-a spus Kai, care se pare ca a vorbit cu mama despre asta, se pare ca mama a venit la mine, dupa ce a fost transformata, dar cum nu stapanea chestia cu 'mancatul sangelui' era sa ma sfasie in bucati. Chestie care ar fi fost foarte ciudata.

*

Lara intra repede peste mine in camera, speriata.
-Este timpul!
-Pentru ce? Lara, pentru ce?
Fara sa mai spuna nimic, sare in patul meu, ma prinde de maini si incepe sa zica niste incantatii ciudate.
Dupa scurt timp imi da drumul, se uita la mine, eu la ea, zambeste (urmez gestul) apoi lesinam.
Dupa ceva timp ma trezesc, si in acelasi timp si Lara.
-Ce ai facut?
-Ti-am luat magia.
-Ce ai facut?!?!
-Stai calma. O sa fie bine.
-Cum sa fie bine daca tie iti curge sange negru din nas?
-Ce?
Apoi Lara pleca grabita din camera si eu o urmez.
Ne aflam la baie unde Lara a varsat cam o tona de sange negru. Sincer, sunt foarte, foarte ingrijorata. Doar ce ma abtin sa nu plang. Voi plange cam cu o tona de lacrimi. D'asta incerc sa ma abtin din a plange.
-Pleaca! Voi fi bine. Promit.
-Nu te las.
Imediat o vad cum pica, dar o prind.
O duc pana la ea in camera, unde o intind in pat. Dap, simt lacrimile. Nu ii pot da drumul Larei. O tin in brate si imi este frica sa ii dau drumul.
Trece o ora, doua. Cred ca am adormit cu Lara in brate.
-Esti mai bine?
Lara! Lara!
Dar nimic, a murit, a murit chiar in bratele mele, din cauza mea. Asa cum au murit toti, din cauza mea. Imi vine sa mor. Dar voi fii puternica. Pentru Adrian si pentru Kai. Voi fii puternica pentru tata. Pentru a il revedea curand, adica atunci cand va veni timpul.

*

A trecut o saptamana. Lara a fost inmormantata, casa a ramas a mea. Totul este perfect. Totul este "perfect".
Incerc sa imi refac viata. Iti jur tata, iti jur mama, iti jur Mari, Lara, John, Sara... va jur tuturor ca voi fi bine.

PROMIT!