Lirica Pesimistului Egoist

Sunt un zeu în lumea mea perfectă

Sînt un zeu în lumea mea perfectă,

Sînt un zeu egoist, în lumea mea,

Sînt un zeu prin a cărui voință,

Viața unu fir de iarbă

Nu e mai prejoasă decît a unui om.

Sînt un zeu creștin,

Rob al lui Dumnezeu

Sînt un zeu, ce e posedat de idealuri edenice,

Un zeu, ce nu trebuia să fie zeu, 

Ce nu avea dreptul să fie zeu,

Dar este zeu,

Este zeu în lumea sa perfectă.

Sînt un zeu, cu sufletul de lup,

Un zeu-lup, ce e captiv în lumea sa,

Un zeu-lup, ce e nebun de instincte euforice,

Sînt un lup ce visează la libertate,

La brazi și stînci înzăpezite

Unde urletu-mi disperat al libertății

Îmi va cutremura sufletu-mi, pînă-n  temelii

Ce-i precum o pădure a tainelor tenebre,

Și aceste urlete, oferite ca ofrandă,

Lunii pline, falnici, mîndre,

Vor distruge lanțurile, ce le-am creat odată,

Lanțurile în care singur m-am înlănțuit.

Căci eu sunt lup în trupul unui zeu

Și zeu cu sufletul de lup, 

Noi ambii sîntem un tot întreg,

Un tot întreg sîntem noi ambii,

Unul e lup ce speră și visează,

Altul e zeu, captiv în lumea sa,

Unu-i duh, altu-i trup,

Și această simbioză e de nedistrus,

Ei mă alcătuiesc pe mine 

Eu îi alcătuiesc pe ei,

Ei sînt eu,

Iar eu sînt zeu,

Sînt un zeu în lumea mea perfectă.