Bastarda și Aristocratul

Șoc și groază

Am scăpat de la facultate și merg acasă. Stau într-un bloc obișnuit, într-un apartament mic, destul pentru mine. De când a murit mama, doar eu plătesc chiria, banii pentru facultate îi am din bursa de merit. Chiria e plătită din salariul meu. M-am angajat ca ospătar part-time, iar al doilea meu job e într-o companie destul de măricică, eu mă ocup de contabilitatea firmei. Cele două job-uri mă ajută să fac față. Recunosc, motocicleta am cumpărat-o cu banii dintr-o afacere cam ilegală - am vândut cam 3 luni droguri, dar am renunțat, prefer să îmi câștig banii cinstit.
Aproape ajung acasă, cotesc și observ o limuzină parcată în fața blocului. O limuzină !? În cartierul ăsta periculos ? Înseamnă că abia a parcat, deoarece e încă întreagă. Aici totul ce pare nou - se fură !

Intru în bloc și văd un bărbat chipeș - pot spune - pare de 50 - 60 de ani, îmbrăcat cu un costum gri, elegant - prea elegant pentru zona asta. Lângă el se afla un bătrân cam de 70-80 de ani, în costum negru și două matahale, tot în negru cu ochelari de soare. Dau să merg spre lift, dar una din matahalele alea întinde mâna să mă oprească, ridic privirea și mă uit la el cât pot de urât.

  -Scuzați-mă ! Nu știi unde stă domnișoara Ellie Karon ? spune bărbatul în gri.

  -De ce ? întreb uitându-mă la fiecare în parte.

  -Trebuie să îi spunem ceva foarte important, spune bătrânul, care pare destul de drăguț, genul de bunic care îți citește povești.

  -E aici de față ! Ce s-a mai întâmplat ?

  -Tu ești Ellie ? întreabă bătrânul.

  -Da, în persoană ! spun și scot buletinul, s-au uitat la el și au oftat ușurați.

  -Putem vorbi și cu mama sau tatăl tău ? întreabă bătrânul, dar bărbatul în gri i-a făcut semn să termine.

  -Mama e moartă de 4 ani, iar tată nu am avut niciodată, spun și simt cum mă enervez.

-Stai singură ? întreabă bărbatul.

  -Tocmai am venit de la muncă, ați putea să îmi spuneți mai repede ce vreți ? Am de calculat contabilitatea unei firme plus un proiect pentru facultate.

  -Nu l-ai cunoscut pe tatăl tău niciodată ? Mama ta nu ți-a spus nimic de el ? întreabă bătrânul.

  -Nu știu nimic de el ! Mama nu a vrut să îmi spună nimic. Iar nemernicul nu a apărut nici la înmormântare ! Nici nu vreau să știu de el ! Dacă sunteți de la poliție, vă anunț că am rezolvat cearta cu vecina, spun și oftez.

  -Nu suntem de la poliție, dar tu vei venii cu noi, fie că vrei fie că nu ! spune bătrânul.

  -Da' cine sunteți voi să îmi spuneți ce să fac ? țip la ei.

  -Eu sunt tatăl tău, iar el e bunicul tău ! Vii cu noi acum ! spune presupusul meu tată.

  -Ba nu ! Nu aveți nici o dovadă ! De unde știu că nu e o farsă sau o cursă ? Ăăă ? țip mai tare.

  -Pentru că avem un test ADN, spune bătrânul și îmi întinde o foaie.

O iau și înlemnesc. Tipul în gri chiar era tatăl meu, Robert Karon.

  -Dar nu ai venit nici la înmormântare ! Acum vii și ceri drepturi de tată ? spun nervoasă.

  -Acum două zile am aflat că exiști, mama ta m-a părăsit și nu am mai auzit nimic de ea, spune tipul.