Mi s-a pus pata pe tine

13K 560 7
                                    

Dimineață m-am trezit odihnită și am ieșit imediat afară după ce am vizitat-o pe Fiona. Grădina e superbă, are toate soiurile posibile de trandafiri . Mi-am luat caietul de desene și creioanele, tocmai pentru momentele de inspirație.

Am terminat două desene, stăteam pe iarbă, în poziție turcească și măsuram trandafirii din priviri. Dar starea mea de meditație este distrusă de o mână așezată pe umărul meu. Am sărit repede în picioare, speriată. În fața mea se afla un tip mai înalt cu jumătate de cap, păr negru,tuns modern, moțul din față decolorat , chipeș și ochi albaștri.

  -Salut ! Eu sunt Tony Morgan ! Îmi pare rău că te-am speriat ... spune și lasă propoziția neterminată

  -Ellie Karon. Morgan ? Am onoarea de-al avea în fața mea pe stăpânul conacului ? întreb ridicând o sprânceană.

  -O parte din el. Sora mea, mireasa acestui eveniment, deține jumătate, spune zâmbind

  -Trebuie să recunosc, locul acesta e superb.

  -Mulțumesc. Dar am observat că am în fața mea o artistă. Pot să arunc o privire la desene ? zice făcându-mi cu ochiul.

  -Sigur, zic și îi întind caietul, dar când a observat tatuajul meu, m-a prins de încheietura mâinii în așa fel ca tatuajul să fie la vedere.

  -Wow, super ! zice acesta iar eu îmi trag mâna la spate și îi smulg schițele mele din mâini.

  -Scuză-mă ! Fiona mă așteaptă, zic și fug spre conac.

Ce a fost asta ? Cred că e din cauza faptului că se holba la mine ca la mașini străine. Eram atât de neliniștită, încât nu m-am uitat pe unde merg. Când am intrat pe ușă, m-am izbit de un piept tare. M-aș fi împrăștiat pe podea dacă nu m-ar fi prins repede de talie. Am ridicat privirea și am dat peste un Leonard care chicotea. Dacă mă întrebați pe mine, stăteam în cea mai stânjenitoare poziție din viața mea. Mi-a venit să mă iau singură la bătaie când am simțit sângele cum îmi urcă în obraji. Ce e cu mine ? Cred că o iau razna !

Leonard m-a pus pe picioarele mele , iar până să îmi revin, el mi-a strâns caietul de pe jos. Mi l-a întins zâmbind.

  -Frumoase schițe ! zice

  -Ăăă...mersi. Îmi cer scuze pentru mai devreme ! spun luând caietul din mâna lui.

  -Domnișoară Ellie, domnișoară Ellie ! Pe dumneavoastră vă căutam ! zice Tony care tocmai intra pe ușă.

  -Pe mine ? întreb.

  -Da. Cum iubiți natura, m-am gândit că ți-ar plăcea un tur în sera mea imensă. Acolo am cele mai rare plante existente. Deci, îmi acordați onoarea ? zice și îmi zâmbește.

  -Eu. Ăăă...da. Desigur. Merg să duc schițele mele în cameră și mă întorc. Ne întâlnim la foișor ? întreb zâmbind fals.

  -De sigur, afirmă și mă sărută pe mână și o observ pe Fiona venind spre mine.

Tony iese pe ușă iar eu mă șterg iritată de pantaloni în locul unde buzele lui au făcut contact cu pielea mea.

  -Se pare că l-ai cunoscut pe tânărul Tony. Nu-i așa că e fermecător !? zice ea chicotind.

  -Dacă prin fermecător vrei să spui lingușitor și insistent, atunci da, e fermecător, zic sec.

  -Se pare că a pus ochii pe tine. Și la masă te-a pândit pe sub gene. Am privirea ageră, zice ea și îmi face cu ochiul.

  -Mai bine mă arunc de pe balcon. Te rog, pot să te ajut la bucătărie ? Nu am chef de flirturi, zic și fac ochii mari.

  -Ba vei merge. Poate să te însoțească Leonard. Și el iubește natura, zice Fiona iar eu îmi dau ochii peste cap.

Am urcat cât am putut de încet pe scări, la fel și la coborâre. Sincer, sera e superbă, dar Tony e oribil. A încercat în toate felurile să îmi atragă atenția. De la o vreme, am avut senzația că îi va exploda capul de nervi și avea să mă strângă de gât. De câte ori întreba de tatuaj, nu îl băgam în seamă - se enerva mai tare. Mi-am dat seama din prima clipă ce fel de om e : genul macho, dar galant, care crede că înduplecă inima oricui doar printr-un zâmbet. Recunosc, e chipeș, dar primul test din partea mea la o persoană, e caracterul. Degeaba e chipeș, dacă umblă din floare în floare. Cel puțin, asta e logica mea. Nu îmi vine să cred că spun asta, dar Leonard e o persoană mai după sufletul meu. Dar atât.

În sfârșit s-a terminat turul serei. Le mulțumesc amândurora și dau să plec. Ajung lângă foișor, dar sunt oprită din drum de Tony care m-a prins destul de violent de mână. Abia acum își arată adevărata față. Mai bine să știu cu ce mă confrunt decât să am în fața ochilor un prefăcut.

  -Spune-mi, ce e cu tine ? strigă acesta dar eu nu mă mișc un centimetru.

Nu s-a născut persoană care sperie prin țipete sau agresivitate.

  -Ce e cu mine !? Dar ce e cu tine ? Nu înțelegi din prima când o femeie refuză avansurile tale ? zic sec.

  -Nu există femei care să mă refuze ! zice plin de sine.

  -Totul are un început ! zic și mă trag din strânsoarea lui, dar în zadar.

  -Eu obțin mereu ceea ce vreau. zice și își presează buzele de ale mele.

Încep să bat cu pumnii în pieptul lui dar parcă aș bate întru-un perete - nu s-a clintit deloc. Reușesc să îi dau un pumn în stomac și slăbește strânsoarea. Reușesc să mă depărtez puțin de el, mă întorc să o iau la fugă, dar mă prinde de mână, întorcându-mă spre el.

  -Unde pleci ? Nu am terminat ! Ești ca și a mea acum ! spune zâmbind ca un idiot.

  -Pe dracu ! Nu sunt a nimănui ! strig la el.

  -Dă-i drumul Ellei, acum ! aud o voce groasă, iar când reușesc să întorc privirea îl văd pe Leonard.

  -Ce te bagi tu între mine și iubita mea ! zice Tony cu un zâmbet de victorios pe față.

  -Iubita ta pe naiba ! zic și îl lovesc între picioare.

Acesta s-a aplecat de durere iar eu am fugit din instinct direct spre Leonard.

  -Am văzut toată scena ! Te cunosc, știu ce nemernic ești cu femeile. Ești un mare narcisist ! Dacă te mai atingi de Ellie, am terminat cu tot armistițiul, se lasă cu bătaie, clar ? țipă Leonard strângându-mă în brațe.

Nu înțeleg ce e cu mine, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu am mai plâns de la înmormântare, poate e de la sărutul ăla forțat, altă idee nu am. Îmi doresc să mă înghită pământul. Am mers până la conac, încercând să îmi potolesc lacrimile, dar nu voiau să se oprească nici în ruptul capului. Am intrat în conac și am luat-o la fugă spre camera mea strigând spre Leonard un " mulțumesc mult !". Doamne ! Ce e cu mine ? Am stat toată noaptea holbându-mă la pereți, făcându-mi curaj ca mâine să apar la micul dejun.

Am reușit până la urmă să ies pe ușă, deși am ezitat. Jumătate de oră, am stat ca o idioată în ușă ținându-mă de clanță.

Bastarda și AristocratulWhere stories live. Discover now