Bastarda și Aristocratul

Am încurcat-o !

Am reușit să îi pun destul de ușor șeaua, luând-o încetul cu încetul, lăsând-o să miroasă echipamentul. La ham am avut puțin necaz, nu îi plăcea deloc.

Am deschis încet ușa, privind în jur, cam la 10 metri, Leonard ținea un cal de ham. Perfect. Îi voi demonstra ce cred despre avertismentul lui. Mă urc pe Shadow ajutându-mă de o găleată, eram prea scurtă ca să urc direct. Trag aer în piept, o mângâi pe obraz și îi fac semn din căpăstru să pornească. A împins ușa cu botul, văzând grădina verde, înconjurată de copaci, a nechezat puternic. Mă uit spre Leonardo și îl văd purtând cea mai memorabilă față din câte avea. Bărbia lui mai avea puțin și atingea pământul, iar ochii aveau mărimea ceștilor. Dau din căpăstru iar Shadow o ia la galop. A prins foarte repede o viteză destul de mare, deși am crezut că mi-ar fi frică pe un cal, mă simt foarte lejer. Dar țarcul se termina, iar poarta era închisă cu o sârmă. Deci Leonard o să mă certe mai repede decât credeam. Cât eu mă resemnam, încercând să mă gândesc cum mă "va bate la fund cu mâna lui", nu am observat că Shadow nu încetinea. Se apropia vertiginos de gard, abia acum realizând că ea avea de gând să sară. M-am aplecat ușor în față, prinzând mai bine de căpăstru, chiar am rămas surprinsă când am văzut că a sărit gardul fără probleme și nici o ezitare.

Am ajuns în livada de mere a bunicului, iar toți copacii erau plini de mere coapte, roșiatice. Shadow a încetinit vizibil, ajungând să mergem lejer, la pas spre meri. S-a oprit sub un copac, privind în sus, la fructele zemoase.

  -Știu la ce te gândești, spun mângâind-o după ureche.

Mă ridic încet în picioare, astfel ajungând la crengi, rup două mere și le bag în buzunarele blugilor iar alte două le țin în mâini. Dar momentul s-a dus pe apa Sâmbetei când l-am văzut pe Leonard venind la galop spre noi. Încă eram în picioare pe șa, iar el s-a oprit la 10 metri de noi.

  -Ellie, ce faci ? întreabă încet Leonard privind spre Shadow.

  -Iau o gustare pentru mine și amica mea, spun lăsându-mă încet în jos.

Dacă Shadow se sperie, mă va arunca din nou, iar planul meu de salvare va lua o întorsătură nedorită.

  -Tu îți dai seama pe cine stai ? Dintre toți caii, tu l-ai ales pe cel mai nou și sălbatic. Nimeni nu se apropie de un cal nou, până nu e dresat, spune nervos aruncându-mi o privire plină de venin.

  -Nu cred că îi palce dresajul vostru. Îi place libertatea...și merele, zic întinzându-i un măr zemos.

Aceasta îl ia cu grijă din palma mea, rumegându-l cu poftă. Îmi îndrept spatele și mușc din mărul meu.

  -Ellie, te rog ! Dă-te jos din șa, încet ! Și vin-o spre mine, cu grijă, să nu o sperii, spune Leonard vorbind mai încet, de parcă Shadow nu ar putea să-l audă.

  -Hai, lasă-mă ! spun aranjându-i coama.

  -Bine, vin eu la tine, spune pornind călare la pas spre noi.

  -Idiotule, stai acolo ! Dacă se sperie, e doar vina ta ! spun uitându-mă urât la el, dar nu mă ascultă.

Cam la doi metri distanță de mine, calul lui Leonard, a început să bată apăsat din copite, ridicând praful. Totul a luat o întorsătură rea, atât de repede, încât nu am avut timp să reacționez. Shadow s-a ridicat pe picioarele din spate, nechezând puternic, s-a lăsat jos, scuturându-și capul nervoasă. Dau să o mângâi pe cap, dar încearcă să mă muște. Mă feresc, iar Leonard s-a oprit pe loc, privind terifiat. Shadow a luat-o la fugă printre copaci,iar eu încercam să o opresc trăgând de căpăstru.

Leonard a ajuns lângă mine, calul lui încercând să țină pasul cu Shadow. Observ că sunt în cea mai nașpa poziție din povestea asta. Ideea mea trebuia să îl convingă pe Leonard și Richard că Shadow merită să rămână în viață. Dar nu am făcut altceva decât să complic totul.

Ne apropiam de capătul livezii, iar grăjdarii au apărut călare, pregătind pușca cu tranchilizante ,cred. Oare dacă nu mă mai are pe mine în șa, va încetinii ? Ceva trebuie să fac. Mă întorc pe o parte, îmi fac avânt și sar. Fac contactul cu pământul și închid ochii.

Soarele se zărea printre frunzele copacului, razele lui atingându-mi fața. Leonard apare lângă mine, lăsându-se în genunchi. Mă atinge pe față, desenând conturul obrazului până la linia maxilarului. Mă uit la el, dau să îi spun ceva, dar nu îmi iese decât un geamăt mic. Mă ridică de jos, dând la o parte părul de pe fața mea.

  -Ține ochii deschiși ! spune sărutându-mă pe frunte.

  -Unde e Shadow ? întreb încet tușind.

  -Ne ocupăm de ea, spune luând-o la fugă spre conac.

  -E doar vina ta, spun închizând ochii.

  -Te cert după ce te vindeci, spune serios.

Mă cert cu el după ce îmi revin. Nu am forța necesară să țip. Deși îmi vine să îi țip în față : E doar vina ta ! Și chiar e vina lui ! Shadow nu are nici o vină, totul a decurs bine, până să vină Leonard. Îmi e frică ! Nu vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla cu Shadow. Chiar dacă va fi ultimul lucru pe care îl fac, ungurul nu își va pune mâinile pe Shadow ! A treia încercare e cu noroc !