Păpușă secundară

2

Și l-am vazut pe Justin, era foarte absorbit de telefon, scria cu o rapiditate ce nu mai fusese întâlnită pe acest pământ. Am încercat să-mi îndrept privirea spre drum pentru ca mai tarziu să mă trezesc agățată de mână cu brutalitate. Mi-am întors privirea către persoana care era poziționată în fața mea. 

-Ce faci, Michels? Mă întreabă Justin zâmbindu-mi.

Era ceva neobișnuit ca Justin să zâmbească. M-am uitat inițial uimită la el, însă nevrând să-l fac să se simtă prost i-am zâmbit înapoi. 

-Bine, Dallas. Cui datorez onoarea de a-mi vorbi? L-am întrebat zâmbind cu mai mută ardoare. 

-Domnisoara Michels, mă așteptam să mi te adresezi cu "Domnule Dallas", mi-a răspuns.

-Mă scuzați înălțimea voastră, am spus și am mimat o plecăciune râzând.

A început și el să râdă , însă a fost scurt momentul și a devenit iar monoton. 

-Mai vorbim, Michels, a spus el după care s-a depărtat de mine. 

Mi-am pus căștile în urechi și mi-am continuat "antrenamentul". Nici nu am realizat când a trecut o oră. Eram deja în întârziere la marea petrecere. Alergam cât puteam de repede gâfâind, speram doar ca prințesa să întârzie azi. Mi-am încântat privirea cu aleea goală din fața casei mele. Am intrat rapid , am făcut un duș și am început să caut prin tot dulapul o rochie mov. Din fericire am descoperit una și era și lărguță. M-am îmbrăcat rapid, nu am apucat să mă dau decât cu rimel căci telefonul a început să sune și nu se mai oprea. Mi-am aplicat rapid un ruj mov inchis pe buze , m-am încălțat și am ieșit pe ușă închizându-o după mine. 

-Ce ți-a luat atât de mult să vii? M-a întrebat Camelia enervată la culme. 

Un scuze a fost tot ce am putut să-i spun mai ales atunci când l-am vazut pe Andy pe scaunul din față. M-am pus pe locul din spate și am observat că nu mergeam spre casa lui Chris.

-Unde mergem?am întrebat-o cu jumătate de jura pe Camelia.

-Să-l luăm pe Justin, se pare că Rick nu a putut să mai vină, a răspus aceasta încă nervoasă. 

Știam că o să-i treacă , de asta nu prea dădeam doi bani pe starea ei. Stai! Pune pauza! A spus cumva Justin? Da, așa a spus. 

-Misa, cum arăt? Am întrebat-o la ureche pe aceasta. 

-Foarte bine, de ce? A întrebat ea parcă aterizând din altă lume. 

-Fără motiv, i-am răspuns zâmbindu-i. 

Aceasta mi-a zâmbit înapoi întorcându-și privirea către ecranul telefonului. M-am uitat la ceas , eram în întârziere, iar Cameliei nu-i plăcea să întârzie. A oprit în fața unei case mari. Era pictată într-o nuanță gingașă de crem ce-ți cucerea privirea. O curte mare , decorată cu bun gust. Justin și-a făcut apariția rapid spre bucuria noastră. Dacă întârzia probabil am fi fost martori la o scenă de groază. Camelia probabil ar fi explodat de nervi. A urcat lângă mine și a închis portiera mașinii. 

-Hei, spune el politicos ca întotdeauna. 

-Bună, răspund eu , urmată de Misa. 

-Salut, spune Andy întorcându-se să dea mâna cu Justin. 

-Hei, îi spune Camelia încercând să zâmbească. 

Am ajuns la petrecere cu o întârziere de doar 10 minute. Simțeam cum atmosfera din jurul Cameliei se încălzea, însă o vedeam cum se calma. Chris a luat-o în brațe când a văzut-o și a dat mâna cu băieții , iar noua ne-a aruncat un "bună" . I-am raspuns la salut și am intrat în casa lui. Totul era decorat modern, parcă exagerat. Casa era plină de oameni care abia așteptau să o salute pe Camelia și să nu ne observe pe noi. Uneori nu înțelegeam de ce avea nevoie de noi , dar brusc Camelia parca mi-a auzit întrebarea:

-Elsa, îmi poți aduce o cola fără zahăr , te rog? M-a întreabat aceasta.

-Desigur, i-am rapuns rapid îndreptându-mă spre bucătărie. 

Am luat o cola zero din frigider și m-am întors la grup înmânându-i prințesei ce-mi ceruse. Camelia a luat doza din mâna mea uitând să-mi mulțumească. Am spus un "cu plăcere" în mintea mea și am ieșit din casă așezându-mă pe marginea piscinei bălăngănind picioarele în apă. Mă uitam la reflexia mea în apă și nu puteam decât să mă simt dezgustată de ceea ce vedeam. Cineva s-a așezat lângă mine. Nu i-am acordat importanță până nu mi-a vorbit. 

-Bună , Elsa, mi-a spus timid. 

Mi-am întors privirea către el. Îl știam de undeva. 

-Hei, i-am răspuns zâmbindu-i.

-Sunt Matt, facem biologia împreună. 

Așa era , știam eu că-l mai văzusem. Acesta avea pe cap un fes , stătea lângă mine așteptând probabil ca eu să spun ceva. 

-Michels , te caută Camelia,e la etaj, a spus o voce din spatele nostru. 

L-am recunoscut imediat pe Justin. Nici nu era nevoie să-l văd ca să știu că el era cel care mă anunțase de Camelia. 

-Vin imediat, am țipat către Justin.

Mi-am întors privirea către Matt și mi-am cerut scuze pentru plecarea mea rapidă. M-am ridicat și am început să o caut pe Camelia imediat ce am intrat în casă. M-am dus la etaj și am simtit cum o mână mă trage într-o cameră întunecată.