Because you...

20

Harry P.O.V.

Jess s-a aruncat la pământ începând sa plângă. Tot continua sa spună ca nu ii lpoate face nimeni asta si ca nu pleacă nicăieri. Dacă nu eliberam casa in mai putin de 24 de ore se vor isca alte probleme. Pentru binele nostru încerc sa nu ma duc să-l omor pe nenorocitul de Nick pentru ca va fi mult mai rau. Băieții si Lara au spus ca nu vor necazuri cu poliția si au placat, fiecare la familia lui. Noi am rămas aici, zbătându-ne încercând sa găsim o soluție.

-Nu...n-nu se poate! E casa mea, nu pot sa ma dea afara din propia casa!a urlat Jessica lacrimile alunecandu-i pe obrajii roși.

-Linisteste-te, totul va fi ok, ai sa vezi!ii spune Dylan in timp ce o strânge părintește la pieptul sau.

Mi-am auzit telefonul cum suna aducându-mi aminte ca l-am lăsat sus. Am urcat scările in graba ajungând in dormitor luându-l de pe noptiera.

-Alo?

-Dragul meu prieten, ai văzut ca tot ai călcat strâmb? Te afunzi singur, fara ajutorul meu ai reușit sa ii convingi sa va des afara din casa! Te felicit!

-Nenorocitule! Dacă te mai apropii de ei îți rup gâtul ala, ai înțeles? A da, uitasem... Sara te-ar urî din tot sufletul dacă ar stii ce bădăran esti, te asigur...nu te mai mira de ce toți pleacă de lângă tine. Nick, o-i avea eu probleme mari, dar sunt fericit! Stii de ce? Pentru ca am persoana iubita lângă mine pe care niciodată, nimeni nu mi-o poate lua! Tu nu ai nimic in afara de gustul nebun de răzbunare. Viața ta e goală, ți-ai irosit-o vrând sa faci rau persoanelor din jurul tau, nu ți-ai dat seama ca te distrugi singur? Ai fi un tip de treaba, Addams...

-Niciodată, Styles...niciodată!

Spune si pune capăt acestei conversații cu totul ciudata. Am coborât sa vad dacă Jessica este bine. Era pe canapea uitându-se pe citația pe care mai devreme Dylan a citit-o. M-am îndreptat către bucatarie.

-Cine era? Băieții?spune Dylan înainte sa ma așez pe scaun.

-Din păcate...nu. Era Nick. Vroia sa se mandrească cu faptul ca ne-a distrus. Nu își da seama ca el nu are nimic, nu are pe nimeni in afara de tatăl lui care, la fel ca el, este nebun după răzbunare si mafie.

-Ai dreptate si tu...dar Harry e o situație jenanta. Trebuie sa facem ceva pana la urma. Nu ai de gând sa trăiești in halul asta, nu?

-Nu Dylan, normal ca nu. Crezi ca pentru mine nu e greu sa o vad pe Jessica ca suferă?

                                 ******

Intunericul imi împânzea ochii cu fiecare pas făcut. Frigul mi-a pătruns in corpul lipsit de energie si vlaga. Imi tărâm picioarele mergând alene pe străzile inexistente de lumina. Brațul meu ținea protector trupul Jessicăi, înaintând in infernul infinit. Cerul ne amenință cu lumini si zgomote puternice. După un timp ceva umed si rece a făcut contact cu pielea mea, a început sa ploua. Am luat-o pe Jessica si Dylan si ne-am adăpostit sub un acoperiș lăsat a unui restaurant. Jess a început sa tremure ca varga, ținându-o in brațe i-am plasat săruturi micuțe pentru a o liniștii. Dylan era distrus, stătea si privea in gol gândindu-se, probabil, la tot ce s-a întâmplat pana acum. Un Range Rover s-a îndreptat cu viteza spre noi. Când a ajuns in dreptul nostru rotile au făcut contact cu baltoaca de lângă trotuar stropii ne-au lovit cu putere. Nenorocit ambulant! A observat ca ne-a udat din cap pana in picioare si a oprit, dându-se jos din vehicul. Sunetul tocurilor se auzi pe asfaltul umed. De după masina a apărut o femeie înaltă, de vreo 40 de ani, îmbrăcată destul de normal. Niște haine negre, blugi strâmți, o bluza lăsând buricul la vedere si niște pantofi cu toc...toate învăluite in negru.