Because you...

23

-Ma gandeam la ceva, iubito.spune cu vocea lui angelica, apoi face o pauza scurta.

-La ce?

-La cat de mult te iubesc. La faptul ca dacă tu nu exiști eu nu am semnificație, pot sa numai trăiesc, nu imi pasa. Cineva mi-a spus ca ziua are 24 de ore, ca ora are 60 de minute si ca un minut are 60 de secunde...dar nimeni nu mi-a spus ca timpul fara tine e o eternitate. Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-as mai face niciodata sa planga pentru zambetul tau care imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad viata ca o poveste. M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu bunatatatea sufletului tau de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine. Te iubesc fără să ştiu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur şi simplu, fără complexităţi sau mândrie, te iubesc pentru că nu ştiu altă cale, diamantule!

O lacrima se zbătea in colțul ochiului, dar a fost îndepărtată de mâna lui. Stomacul mi s-a întors pe dos odata cu cuvintele rostite de el. Frigul ma cuprindea, dar caldura corpului lui imi alina orice.

-Te iubesc, Harry!spun si ii dau un sărut lung.

-Si eu, diamantule!

-Povestește-mi despre ea! Sunt pregătită sa stiu tot, vreau sa îți stiu tot trecutul Harry.

-...Era ceva ce nu toată lumea putea sa privească. Avea un orizont care te îndepărta atunci cand te apropiai prea mult de ea. M-a învățat sa iubesc...dar era diferit, m-a împiedicat sa imi trăiesc viața, iar eu orb fiind din iubire nu mi-am dat seama. Timp de un an am învățat sa trăiesc doar din iubire. Ea era ca un drog pentru mine, m-a facut sa o iubesc doar pe ea. Numai exista nimic altceva in viața mea, doar iubirea si dragostea mea fata de ea. Pe zi ce trecea ma distrugea. Numai eram acel eu, tot timpul mi-l petreceam încercând sa nu o pierd, sa o fac sa ma iubească asa cum eu o iubeam. Dar orgoliul si mândria o învăluiau si o blocau in acel orizont. Jessica, niciodata nu am fost fericit asa cum vroiam alături de Sara. Am fost chinuit, dragostea fata de ea ma ținea prizonier si ma tortura. Apoi ea a plecat catre un tărâm unde nu puteam sa ajung. Am fost eliberat, dar tot orb am rămas, tot cu gândul numai la ea eram. Apoi cineva sau ceva m-a facut sa renunț, sa fiu liber din nou după atâta timp. Mi-a dat viața peste cap si m-a întors la o suta optzeci de grade. Din secunda in care am cunoscut-o nu am putut sa imi iau gândul de la ea. Patru ani de zile nu am mai știut de mine, apoi am întâlnit-o din nou. Iubirea era la fel...dar diferită într-un fel, iubirea Sarei era ceva impus, dar la tine, nu eram obligat sa te iubesc si nu sunt, o fac din propia inițiativa...si ma simt bine cand o fac.

******

După ce toți am fost externați, un prieten vechi al tatei ne-a ajutat. Am plătit tot ceea ce era de plătit si ne-am luat o casa in Los Angeles. A fost cam greu sa ma mut cu tot ce aveam in New York aici, dar acum totul e bine. De Nick numai stiu nimic, a trecut o luna si nu si-a facut nici acum prezenta după acel incident. Dar e foarte bine asa, nu ca vreau sa i se întâmple ceva...dar mi-a facut mult prea mult rau. Dylan s-a împăcat cu Ami...totul e perfect.

-Iubito, unde îți e bagajul. Toate sunt in masina doar pe al tau nu il găsesc.ma întrerupe Harry din gândurile mele, făcându-ma sa ma trezesc.

-L-am uitat sus, vin imediat.spun îndreptându-ma catre scări.

-Nu! Stai aici, il aduc eu. Tu urca in masina, Ami te așteaptă.spune si ma săruta scurt.

Harry, Dylan, Ami, Lara si băieții... si cu mine ne-am gândit ca ne-ar prinde bine o vacanța. La început am crezut ca e doar un vis, dar se pare ca Harry si băieții ne-au facut o surpriza si au luat bilete. Nu au vrut sa ne spună unde pentru ca e o surpriza. M-am urcat in masina dând de Ami care era încruntată privind in telefon.

-Ami, esti ok? Totul e in regula?o intreb îngrijorată.

-Mama se simte rau...tata mi-a dat mesaj ca sunt la spital.

-Oh nu...ok așteaptă aici ma duc să-i spun lui Harry sa despachetam!

-Nu! Jess, e ok. O sa fie bine, stiu asta. Tata mi-a spus sa plec sa nu cumva sa ma întorc din drum pentru asta. Nu am sa las asta sa ne strice vacanța. Plus ca toti o așteptam cu nerăbdare, e ok Jessica...apreciez mult.

-Uite Ami...nu vreau sa par băgăcioasă, dar e mama ta. De ce esti asa neglijenta? S-a intamplat ceva...esti distanța si rece cu mama ta.

Oftează si se uita in gol pentru câteva secunde pentru ca după aceea sa spuna ceva.

-Cand aveam cinci ani mama m-a abandonat. A spus ca nu avea chef sa țină o smiorcăita in casa si să-i accepte mofturile. Tata a spus ca o sa divorțeze, dar mama a pus niște oameni sa se răzbune pe el, iar el a fost obligat sa accepte sa ma dea la o casa de copii. După câțiva ani tata a venit după mine si m-a luat. Mama regreta si încă regreta de ceea ce a facut din câte am înțeles, dar niciodata nu o sa o iert.

-Oh Ami! Nu am știut.spun si ii dau o îmbrățișare strânsă care a fost întrerupta de portiera mașinii care se deschise.

-Sunteți gata fete? Mergem?striga Harry catre noi cu capul in masina si corpul afara.

-Daaaa!tipam noi la unison.

Drumul a fost atat de lung. Am mers vreo doua zile fara oprire. Am simțit ca înnebunesc. Masina zbura pe autostrada in timp ce eu încercam sa dorm pentru ca nu am mai facut asta de câteva zile. In ultimul timp tot ceea ce am facut a fost obositor. Am încercat ca tot ceea ce a fost in New York sa fac aici din nou. A trebuit sa găsesc o baza pentru mafie apoi sa ii conving pe toti sa se mute aici cu mine. Nu a fost usor. In afara de afacerile si casa a trebuit sa iau cu mine si amintirile care m-au legat atâta vreme de acel oraș. Masina s-a oprit si l-am văzut pe Harry cum și-a dus mâinile la ochi frecându-i in semn de oboseala. S-a întors spre mine si doar dintr-o privire am înțeles ca am ajuns. Eram super curioasa sa aflu unde sunt si de ce Harry si Dylan țineau atat de mult la surpriza asta. După ce Harry si Dylan s-au dat jos din masina am încercat sa o scol pe Ami, dar ceva mi-a atras atenția. Înainte sa pun mâna pe ea pentru a o trezii a început sa vorbească singura...in somn.

-Te rog, lasă-mă! Te rog! Du-te, pleacă de langa mine...

-Ami... Ami esti ok?am încercat sa șoptesc pentru a o trezii din transa condusă de coșmar.

-Acum!striga si ochii i se deschise brusc făcând contac cu lumina.

-Ami, esti in regula? Tocmai vor-

-Da...mai am unele coșmaruri, nu e nimic,  e ok. Totul e in regula. Am ajuns?

-Da, asa se pare după cum mi-au spus băieții.

Am deschis portiera mașinii si m-am dat jos pasind pe asfaltul dur. Nările mi-au fost invadate de un miros foarte cunoscut de care imi era atat de dor. Mirosul marii imi pulsa in fiecare colțisor al plămânilor. Imi era atat de dor...