Gânduri

IX

aproape întotdeauna am fost acuzată pe nedrept de diferite lucruri.
mai mereu am tăcut cuminte în fața oamenilor cu maști vanitoase, în fața unor persoane cărora le trebuia închisă gura de mult de către cineva cu mai mult curaj.
niciodată n-am fost luată în serios, nu am dorit să-mi exprim opinia de frica penibilului.
penibilul.
pare un cuvânt dur, ceva ce ți-ar putea slăbi încrederea de sine.
pare.
totuși, viața este echilibrată.
trebuie să găsim echilibrul acela, dintre adevăr și penibil.
nu trebuie să ne oprim din a face sau zice ceea ce ne face plăcere.
nu trebuie să ne oprim din a fi noi din cauza gurilor rele.
dar nu trebuie nici să facem tot posibilul de a ne reliefa niște trăsături false pentru a ieși în evidență.
nu vreau sa par o persoană enervant de optimistă, sau "victima unei societăți de toată rușinea" dar chiar am simtit nevoia să vă împărtășesc acest mic sfat, gând, ajutor, cum vreți să îl numiți.
fiți voi înșivă.