Împrietenirea

90 5 0
                                    

M-am trezit buimacă în patul meu. Cum ajunsesem acolo nici eu nu știam, dar mă bucur că sunt încă în viață. Deci lupul vroia doar să îl ajut cu rana.

Eram încă în pat stând în șezut, ceasul fiind de abia 6:30. Într-un final m-am ridicat din pat ducându-mă să îmi fac rutina de dimineață. Când mi-am dat cu apă pe față imaginea lupului mârâind mă sperie.

M-am șters pe față încercând să scap de acea amintire. Apoi m-am spălat pe dinți. După care venea partea cea mai grea.

Cu ce să mă îmbrac. M-am uitat pe geam văzând că nori erau negri,vântul vâjâia amenințător și soarele fiind ascuns. Deci asta înseamnă că acel fenomen numit ploaie urma să apară, dar nu îmi faceam griji fiindcă mergeam cu mașina.

Am luat o bluză albastră și o fustă asortată.

Și un palton negru pe care mama mi-l adusese pentru că eu nu prea aveam haine de vreme urâtă fiindcă la noi soarele mereu radia

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Și un palton negru pe care mama mi-l adusese pentru că eu nu prea aveam haine de vreme urâtă fiindcă la noi soarele mereu radia.

Când am coborât am văzut-o pe mama și pe doamna Storm întinse una peste alta pe canapea. Le-am lăsat să doarmă ducându-mă în bucătări și dând de bunica care facea ouă prăjite cu o carne pe care ea o numea șuncă.

-Neața bunico. îi spun eu încet.

-Bună dimineața scumpo. spune punându-mi farfuria în față.

Am mâncat în tăcere și apoi am plecat la școală. Drumul nu dură mult și copii de abia veneau la liceu. S-au întâmplat cam multe pentru doar 3 zile de când m-am mutat aici, dar cred că așa e mereu la ei. Zilele nu pot trece fără să se petreacă ceva fascinant.

Îmi fine am coborât din mașină blocând-o și când i-am văzut pe băieți că vin spre mine am luat-o cu pas alergător, făcându-mă că nu i-am văzut, spre școală.

Nu puteam să stau cu ei fiindcă Lucas ar fi fost îndepărtat de ei și nu vreau să mă bag în prietenia lor de atâția ani de zile.

Dar când m-am uitat spre ei am văzut că Lucas nu era cu ei. M-am dus la ora de engleză punându-mă în ultima bancă unde stau de obicei și mi-am pus căștile în urechi.

Chiar dacă pe profa asta nu o cunoșteam. Nu aveam chef să mă mai prezint și dacă mă întreabă ceva bine dacă nu pa.

Băieți veniră și ei în clasă, dar nici unul nu spuse nimic. S-au așezat în bănci și au rămas tăcuți privind toți în gol.

Numai Lucas lipsea în ziua aia și trebuia să aflu de ce.
Profa intră în clasă, eu scoțându-mi căștile, toți ridicându-ne în picioare, dar când am văzut câta era profa am zis că o să fac o criză de râs și nu alta.

VoltariaWhere stories live. Discover now