Boabe roșii cad pe jos,
Dintr-un copac înalt, frumos,
Iar sub umbra lui se ascunde
O fată născută niciunde.
A petrecut o viața întreagă
Sub umbra unui cireș
Și de cireșele lui se leagă,
Dormind pe al lor preș.
Însă, astă seară ea îl va părăsi
Pe cireșul ei mult iubit,
Și în lume va fugi,
Să lase în urma ei un suflet de cireș, ciobit.
Strângându-și băgăjelul,
Își varsă pentru ultima dată lacrimi,
Uitând de copilul
Ce era odată, și mângâie perechea inimii.
Își strânge pleoapele și zâmbește,
De astăzi este fată mare,
Ea chiar îl părăsește.
De acum trebuie să fie tare.
De acum nu mai este fata unui cireș,
De acum nu va mai sta sub umbra acestui copac chipeș.
Va pleca... pentru totdeauna.
CITEȘTI
O eternitate
Poetry(completă) eternitate = existență infinită în timp; durată nelimitată, veșnicie.
