Roșu, galben și cărămiziu.
La ce te gândești?
La un acoperiș,
La culoarea soarelui în timpul zilei,
La cărămizile ce alcătuiesc vechi case?
Dar la frunzele-n covor?
În fiecare toamnă stai cu nasul lipit de geamul rece și privești în gol,
Până când o pată galbenă, roșie, oricum o fi ea colorată
Îți taie calea ochilor
Și te face să privești cu atenție.
Spune-mi, ce vezi?
Culori împrăștiate în armonia naturală,
Nori gri ce murdăresc albastrul cerului,
Copaci dezbrăcați de furtunile ușoare
Și mici gecuțe de toamnă, umblătoare?
Observi cum magia anotimpului se ascunde în ceață
Și se lasă discretă odată cu ea,
Acoperind orașul de culori calde,
Dar de curenți micuți și reci.
Te face să zâmbești,
Chiar dacă urmează să-ți înghețe degetele de la briza răcoroasă,
Pentru că ție nu îți prea pasă,
Vrei doar să te bucuri de toamnă și de îmbrăcămintea ei frumoasă.
CITEȘTI
O eternitate
Poetry(completă) eternitate = existență infinită în timp; durată nelimitată, veșnicie.
