Oamenii ce trec pe lângă mine,
Încearcă mereu să mă strivească,
Să mă chinuiască,
Crezând că eu sunt infect.
Ei habar nu au cât de mult îi iubesc,
Cât de mult mă chinui să le cânt seara înainte de culcare,
Măcar puțin să-i înveselesc.
Iar ei? Ei doar stau ascunși după patru pereți,
Fiindu-le frică de lăsarea soarelui,
Cică întunericul ar vrea să le facă rău.
Nici nu îmi pot aprecia cântecul, munca mea
De ziua până la ora concertelui
Stau și îmi exersez cântecul liniștitor
Iau o lingură mare de note muzicale
Puțin praf de înviorare
Niște pietriș de bucurie
Și le presărez pe toate peste corzile mele vocale,
La fel de verzi ca trupul meu.
Poate e o pierdere de timp, dar odată
Ei obișnuiau să îmi asculte concertele în aer liber
Obișnuiau să le iubească...
- Greierul e cântărețul meu favorit,
Păcat că restul îl neglijează
Și îl consideră doar un gândac,
Când el este de fapt unul dintre cei mai minunați artiști
De pe pământ.
CITEȘTI
O eternitate
Poetry(completă) eternitate = existență infinită în timp; durată nelimitată, veșnicie.
