PREJUDECĂȚI ( I) Incompletă- PUBLICATĂ LA EDITURA BOOKZONE

Cap. 3

      O, Doamne, am toate simțurile în alertă! Deja, îmi simt rotițele învârtindu-se rapid și mă gândesc la o soluție de salvare.

      -N-ai vrea să mergem? încep sa-i spun zâmbind.

      -De ce? Atât de repede? Abia am ajuns, îmi răspunde  întinzându-se spre scaunul meu, încercând să mi-l dea în jos, dar sunt mai rapidă decât el.

      Îl iau prin surprindere, atunci când ies rapid  pe portiera deja deschisă, trec pe lângă mașină si-o iau la fugă.

În urmă îl aud țipând.

      -Ce naiba faci?

      Cobor dambul, mă descalt rapid de pantofii pe care îi iau în mână și continui să alerg ca o căprioară spre sat, uitându-ma din când în când în spate, spre mașina lui. Îl văd că se chinuie, dând  încet în spate, numai bine, ajung și eu la prima casă din sat și aud câinele lătrând.

      Ah, la naiba, aud mașina în spate și îmi zăresc umbra pe asfalt datorită farurilor!

Ce  sa fac?

      Ies de pe șosea și intru pe spațiul verde,  cât mai aproape de gardul caselor și continui să alerg, până  ajunge masina în dreptul meu.

      -Esti nebună? Ce dracu crezi că faci? țipă pe geamul deschis.

      Merg cu pași mari, dar nu mai alerg, vreau sa-i arat că sunt curajoasă și stăpână pe mine, cu toate că inima mea mai are puțin si-mi sare din piept.

      -Daca oprești mașina și te apropii de mine, sar gardul!

      -Ce dracu te-a apucat? Ce îți făceam? Nimic din ce n-ai mai făcut! urlă, uitandu-se spre mine si din când în când, la drum, dar mă ascultă și nu oprește, cu toate că merge ca melcul pe drumul pustiu.

O, Doamne, ajuta-ma! Încă puțin!

      - Ti-am spus să mă duci acasă! racnesc  la el.

      -Știai unde mergem, ce faci pe nevinovata? Te-ai sucit.... ce credeai că nu te plătesc?

      -Ești tâmpit? Eu nu sunt o curvă! țip spre el.

      - Da, cum să nu! Câtă sculă ai văzut tu, cred că dacă o pun cap la cap, ajung la oraș! râde disprețuitor spre mine.

      Încep să alerg. Deja sunt foarte speriată, tipul e nebun și crede că sunt prostituată.

      Trebuie să ajung acasă! Of,  și satul parcă e pustiu, nu trece nici măcar o mașină!

      Continuă să meargă în dreptul meu.

     -Hai, urcă! Te duc acasă.

      -Da? Crezi ca-s proastă să te cred?  spun, oprindu-ma din alergat.

      -Te duc dracului acasa, n-auzi? urlă  nervos.

      -Nu mai urc în mașina ta niciodată! Du-te dracului! urlu și mă bucur când zăresc casa și curtea lui nea Nelu.

Ah, sunt salvata!

      Intru rapid în curte și urlu spre el, iar, când văd că a oprit masina.

      -Du-te dracului! Și să zici mulțumesc, că nu te dau pe mâna poliției! si alerg spre  casă.

      Cum închid usa cu cheia, mă preling lângă ea si încep să tremur.