Capitolul 5 - Sunt secata de vorbe!

4K 225 12
                                    

Imi deschid usor ochii. Lumina puternica a diminetii se lasa peste incaperea calda. Corpul imi e acoperit inca de o patura pufoasa. O patura pe care el mi-a dat-o azi noapte. Gandul imi zboara la el. Imi mut privirile prin camera si il vad acolo stand pe fotoliul lui. Copul lui este lasat pe spate iar ochii lui sunt inchisi. Pare atat de inocent cand doarme. Corpul meu s-a trezit iar durerea a revenit odata cu zorii diminetii. Fiecare muschii dinauntrul meu pompa puternic, dureros. Vanataile proeminente de pe suprafata corpului meu ma apasa puternic, durerea se intensifica. Ranile sunt inca deschise si incep sa sangereze. Firicele rosiatice se preling pe pielea mea fina. Un scrancet de durere imi paraseste din nou buzele.

Durerea e mare. Iar eu vreau sa adorm. Vreau sa imi intorc corpul. Vreau sa imi inchid ochii. Vreau sa nu mai simt durerea. Ma intorc usor pe cealalta parte. Oasele mele pocnesc zgomotos. Ochii mei stau acum inchisi dar nimic. Somnul inceteaza sa apara. Durerea inceteaza sa dispara. Corpul meu nu vrea sa intree in transa placuta a somnului. Corpul meu vrea sa ma faca sa-i simt durerea. Sa-i simt suferinta. Vrea sa simt profunda si amanuntita tortura prin care trece. Simt surerea si intr-un final imi deschid larg ochii. Stiu ca nu mai pot dormi. Nu ma pot lasa dusa de  somn. Ma intorc spre el utilizandu-mi ultimele puteri. Asta e tot ce pot face, asta e tot ce imi pot dori. Vreau sa il privesc. Vreau sa il simt aproape.

Corpul lui e la doi metri de mine. E atat de linistit. Atat de calm. Amintirile din ziua precedenta m-au invadat gandurile. Compontarmentul lui dulce, tadru, protectiv ma linistit. Chiar a reusit sa-mi inlature pentru scurte momente frica. Bratele lui atat de primitoare imi linisteau corpul, invaluindu-mi sufletul cu caldura. El a reusit sa ma linisteasca cand credeam ca firea mea si-a ratacit controlul in intuneric. Iar purtarea lui a avut ca urmare orele mele de somn. Orele de grija, ore de nestinta. Orele in care corpul meu nu cunoastea durerea. Orele in care sufletul meu nu cunostea frica. Amintirile placute din ziua anterioara erau toate legate de el. Iar ele imi provoaca un mic zambet pe fata.

Aud cum usa se deschide. Pasi puternici, duri se aud in camera. Mirosul barbatesc imi invaluie corpul in spaima. Intreaga mea fire incepe sa tremure. Inima imi bate mai tare, iar respiratia mea devine sacadata. Frica ma face sa inchid oschii. Mainile mele ridica plapuma strangand-o mai aproape. Iar gandurile mele au o singura rugaciune care se repeta la nesfarsit : " Trezestete! Doar trezestete... "

Pasii se opresc intre noi. Respiratia lui se facea simtita pe chipul meu. Iar eu incetam sa respir. Inima mea batea in nebunie, iar corpul meu tremura. Mana se aseaza pe buclele mele aurii. Tremuram din ce in ce mai tare. Simteam cum un atac de panica in invaluie fiinta. Simteam ce trebuie sa fac. Un singur tipat un singur strigat l-ar fi trezit iar totul af fi revenit la normal. Dar ceva ma oprea. Ceva era in neregula cu mine. Eu nu puteam... chiar nu puteam sa tip. Ceva ma oprea. Aveam un blocaj. Chiar nu am timp pentru un blocaj. Nu puteam sa imi deschid gura. Pur si simplu am ramas fara voce. Inchid sec. Iar o lacrime se prelinge pe obrazul meu drept. Ii aud vocea groasa. O senzatie de spaima, de scarba ma invaluie. Simt ca ma un nod in gat. Un nod care nu doare un nod care im opreste cuvintele tinandule captive in mine.

- Ce cauta o papusa atat de frumoasa ca tine in camera stapanului? Esti expus ala vedere. Ma intreb ce se afla pe sub patura aceea suptire...

Lacrimile mele incep sa se intensifice. Imsa glasul meu nu se elibereaza. Mi-era frica de asta. Imi era frica ca dupa ziua de ieri corpul meu sa ramana fara ceva. Imi era frica de asta. Si intr-un final am ramas fara glas... Ochii mei sunt inca inchisi. Nu vreau sa-i intalnesc pe al lui. Nu vreau sa-mi citeasca disperarea in ochii.

Simt cum mana lui se strcoara pe sub patura mea. Corpul meu tremura mai tare. Respiratia mea se intensifica, bataile inimi o iau la goana. Tot ce vreau este ca el sa-mi simta suferinta. Te rog trezestete. E atat de greu sa deschizi ochii atat iti cer. Nu ma lasa singura. Nu acum! Vocea mea era inca plocata insa gandurile il strigau intru-na. Strgau catre el aceasi rugaciune. Tot sufletul meu spera naiv la salvarea lui. 

Respiratia dezgustatoare nu mai ajunge la chipul meu. Patura e din nou lipita de mine. Parfumul strainului nu ma mai ingrozeste. Nu ii mai simt prezenta. Mirosul dezgustator, strain este inlocui de parfumul lui placut. Parfumul care ma face sa ma simt in siguranta. Ochii mei sunt in continuare inchisi. Nu simt nevoa sa vad ceea ce urmeaza. Urechile mele percep sunete puternice. Percep izbituri. Lovituri. Rugaciuni iertari. Aud o pocnitura puternica, Iar un corp cade pe jos. Pasii lenti se indreapta spre usa o deschid si aud cum vocea lui plina de dominatie striga pe cineva. Un corp este tarat afar din camera. Usa se inchide. Pasii se indreapta spre mine iar eu nu imi schimb pozitia. Ramn ascusa sub plapuma. Cred ca ma simt bine aici. Aud un oftat puternic. Mirosl lui imi imbie simturile lui. Vocea lui e transformata si-a pierdut duritatea, raceala de acum cateva secunde. Tonul lui era plin de caldura.

-Vai micuta mea! Nu pot sa cred ca continui sa suferi. Ai fost atat de neajutorata tocmai sub ochii mei. Imi pare atat de rau. Iti jur ca nu vei m-ai suferi. Chiar nu-mi place sa te vad asa... Vreau sa-ti vad zambetul... Zambetul pe care il ador atat de mult. Simt ca am sa mor daca nu imi vei zambi curand.

In vocea lui citeam tristetea... As vrea sa-i pot raspunde inapoi. Sa-i spun cat d emult inseamna el pentru mine. Sa-i spun ca el e persoana care imi aduce linistea. Dar ei bine stiu ca nu pot sa o fac. Ma resemnez. Corpul lui e asezat pe marginea canapelei. Mana lui imi mangaie cu trandete capul aflat sub patura subtire. Chiar daca nu po tsa-i vorbesc. Sa-i spun tot ce simt pot sa-l tin aproape de mine. M-am ridicat de sub patura si i-am sarit in brate. Mainile mele ii inconjurau spatele. iar capul meu se ascundea sub umarul lui. Uimit a ramas cateva clipe nemiscat, pana cand s-a trezit. Bratele lui m-au tras mai aproape fiind total lipita de el. 

-O micuta mea, frumoasa mea Caroline. Promit ca voi avea grija de tine ....

_____________________________

Si uite inca un cap. Imi pare rau daca va plictisesc dar nu vreau sa grabesc actiunea :) Ce parere aveti de problemuta Carolinei? Si cum credeti ca vor reactiona ceilalti cand vor afla :)

Kisse love you <3 Continuarea nu o pun de curand :)

Beauty and the beast-Frumoasa prizonieraDonde viven las historias. Descúbrelo ahora