Elemental Dragons- Necesită Editare

23.Sean

Mă trezesc cu o durere surdă la cap. Oftez și întredeschid ochii. Apoi îi măresc,socata.Deasupra mea era cerul senin, iar păsările zburau liniștite. Ce naiba..?
Tot ce s-a întâmplat ieri mi-a revenit încet încet în minte. Simt un gust amar când îmi reamintesc de modul în care voi naște, și instinctiv îmi pun mâna pe burtă.
Tresar când simt că Sean se mișcă ușor.Nu pot să nu zâmbesc,fericita.
"Te iubesc,mititelule,sa nu uiți asta. "murmur în timp ce mângâiam ușor abdomenul
Acum... Unde sunt?!
Mă ridic cu greu în fund, din cauza spatelui amorțit și din cauza burții ce a crescut foarte mult. Și sunt în abia a 3 a lună...Oare e ceva?
Gândul mă îngrijora,dar îl dau deoparte. Întâi să aflu unde sunt.
Ma uit în jur,analizand totul.Dar nu văd nimic familiar.
Se pare că am dormit pe un zid foarte tare și inconfortabil.Ma uit în partea stângă a lui și aproape îmi pierd răsuflarea.
Zidul era fix lângă o prăpastie, și jos era apă.Daca mă răsucea în timpul somnului și cădeam...?!Oh, doamne!
Gândul ăsta mă determină să mă ridic de pe el. Aproape mă dezechilibrez,dar mă redresez rapid, apucandu-mă de o creangă.
Omg,ce grețos! Îmi retrag mâna de pe creanga rapid când simt un lichid vâscos.Observ că este roșu.Cred că nu o fi... Sânge?!
Durerea surdă de la cap reveni.Imi duc mâna la cap. Tip când durerea mă sageta puternic de-a lungul tâmplelor. Retrag mâna și văd că este sânge.Oare ce am făcut ieri seară??
Oftez.Chiar numai contează ce am făcut ieri. Ceea ce e important este că trebuie să găsesc drumul înapoi acasă.Aici sunt în pericol.Adica Sean este în pericol.
Și asta mi-a amintit faptul că el este defapt dragon, deci teoretic nu e așa vulnerabil ca un bebeluș.Sper.
Ca răspuns, el mă inghionti. De data asta fu mai tare.
"Au! Vrei să îi dai dureri mamei dinainte să te naști?? "îl întreb amuzată
Interpretez tăcerea ca pe un răspuns. Râd ușor.Deja pot să fac asemănarea cu tatăl lui.
Gândul la Araon mă întrista.El era îngrijorat pentru mine, și eu ca o scorpie ce sunt, l-am alungat și am plecat, ingrijorandu-l de moarte.
Acum singurul mod în care să mă revanșez este să mă întorc la el și să îi cer iertare.
Darrrr,cum dracului găsesc drumul înapoi spre casă, huh??
Mormăi o serie de înjurături la adresa inteligenței mele și încep să merg fără vreo direcție anume. Poate dacă o iau spre sud o să ajung undeva unde să găsesc un reper spre casă....
O iau pe lângă zid,cu ideea că el a fost construit de cineva, totuși. Că doar nu s-a făcut singur, nu??
Cum nu am ceva anume de făcut,incep să merg agale, neavând vreun motiv de grabă.
Admir cerul senin, lacul limpede și turcoaz, soarele luminos și cald.... Ha ha, foarte amuzant. Singurul lucru la care mă gândesc este Araon și faptul că moare de îngrijorare pentru dispariția mea subită.
Un răget de dragon îmi atrase atenția. Prima dată am crezut că este Araon, dar după,ma hotărăsc să mă ascund, căci dacă e vreun alt dragon, să nu risc să fiu prinsă.
Așa că mă strecor în niște tufe din apropiere. Sper să nu fiu vizibilă...
Abia acum îmi observ tinuta aparte.Bustiera bluzei mă cam strângea,iar voalul crem era cam transparent. Și blugii stramti erau cam incomozi. Măcar purtam bocanci confortabili.
Dar totuși, eram cam provocatoare pentru o mamă însărcinată!Mai ales dacă dragonul ăla avea și hormoni nesatisfacuti...Nici nu vreau să știu!
Dar vocea familiară care mă strigă îmi alungă gândurile negative, și îmi confirmă faptul că erau prietenii mei. Așa că ies cu greu din tufe-nici nu știu cum am putut intra-și îi caut cu privirea.Silueta lui Araon apăru din nori, urmată de Allan și Aeline sub formă de dragon. Mmm, chiar îi stătea bine în albastru și auriu în modelul lui Allan....
Nu pot să nu tip de fericire când îi văd.Sunt mai încântată să îi văd decât aș fi crezut.
Răgetul lui Allan îmi dă de știre că mă văzu.
Eu mă duc înapoi pe platoul de unde am venit, deoarece acolo e loc destul pentru trei dragoni.
Aproape că fug înapoi când îi văd că se apropie.
Araon ateriza primul, și imediat ce atinse pământul se transforma în om. Urmat îndeaproape de Allan și Aeline, desigur. Se apropie de mine cu pași mari și apăsați,semn că era nervos.
Privirea lui îmi dă de știre că o să am probleme mari, dar sunt prea fericită ca să mă intereseze acum.
-Araon!tip fericită
Îi sar efectiv în brate,strangandu-l cu putere.Lacrimi de bucurie inevitabile începură să curgă.Gestul meu îl surprinse,si îi dădu peste cap toată morala pe care intenționa să mi-o predice.
-Imi pare atât de rău!Sean este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat,si nu contează faptul că este dragon, oricum îl iubesc!Vă iubesc. murmur eu
El mă strânse în brate și începu să mă mângâie pe spate.
-Mă bucur că sunteți în siguranță.Mi-am făcut griji. Presupun că v-am subestimat.adauga amuzat
-Poți să spui și așa.gem eu când durerea de la tâmple îmi aminti de rană
El se încordă și mă îndepărtă Putin, cât să mă analizeze. Văzu părul îmbibat cu sânge-cel putin așa cred-și se încruntă.
-Te-a lovit cineva?
-Nu. Nici eu nu știu cum m-am rănit. Defapt, numai știu ce am făcut ieri... De când am fugit.adaug sec,enervata de faptul că nu îmi amintesc
Răspunsul nu îi pică bine lui Araon, care mârâi și se uită acuzator la mine.
-De acum o să mă asigur că numai ieși din palat singură.Ca mai apoi să te găsesc în mijlocul pustiului, rănită și neamintindu-ţi nimic.spuse nervos
Eu nu îl contrazic, știind că are dreptate.
-Poftim?interveni Allan când auzi "starea" în care mă aflu.In niciun caz nu ai să mai ieși din palat fără să știu!Cel putin până când o să naști!Sper că îţi dai seama că l-ai pus în pericol, nu??se ratoi el
Ceea ce îmi spuse mă puse pe gânduri. Are dreptate.Am spus ca urăsc când are dreptate??
Oftez.
-Omg, tu chiar te apuci să îi tii morală cât timp ea este în starea asta?? sări cu gura Aeline
Allan deschise gura ca să spună ceva, dar o închise la loc, știind că are dreptate.Si chiar nu mă simt deloc bine. Capul îmi pulsează și mă doare burta...Doamne, cred că nu nasc acuma, nu??
Ca răspuns, o durere mă sageta în abdomen și nu pot să nu mă chircesc de durere.
-Cred că nu..?! Trebuie să ajungem imediat la spital!spuse Araon panicat
Se transforma înapoi în dragon.Allan mă ajută să urc, având grijă să nu mă lovesc la burta sensibilă.Aeline rămase o clipă locului, neînțelegând, dar gând altă durere mă cuprinse, îi pică fisa.
-Aeline, urcă lângă Ava, să o tii!ordona Araon
După mormăitul ei îmi dau seama ca nu îi plac ordinele, dar în această situație nu are ce să decât să asculte.
Nu pot să râd de ea în starea asta, dar o să o tachinez mai târziu pe tema asta, cu siguranță!
Araon ţâșni în aer, aproape făcându-mă să îmi pierd răsuflarea.Nu credeam că poate zbura așa repede.
Stau sprijinită de Aeline, care mă mângâia liniștitor pe brat.
-Haide, rezistă Sean, mai e puțin.
-Serios? Eu sunt aia care o să aibă abdomenul sfâșiat!pufai eu
Îl simt pe Araon mârâind.Ce??E foarte adevărat! Doar jumătate se aștepta să fiu fericită, nu?
-Lasă, că o să ti se repară la loc. Doar ești Umbră, nu?
-Da, bun, mai, dar de durere ce spui? Oricât de mult l-aș iubi pe Sean, tot nu îmi surâde ideea că o să îmi facă pielea ferfeniţă.Vie.Macar dacă eram anesteziata, ca să nu simt.... Vezi acuma că o să mă piș pe mine de durere.
-Vocabularul?
-Doar pentru că sunt o mămică în devenire asta nu înseamnă că o să port rochii de babă și o să stau să croșetez la capul bebelușului, să știi.i-o retez eu sec
Asta mai destinde puțin atmosfera tensionată.
Brusc, o durere ascuțită îmi străbătu abdomenul. Înainte să leșin, apuc să văd mânuța dragonasului meu. Apoi îmi dau ochii peste cap și cad în întuneric.

**********

Intredeschid ochii, încă ametita.Capul mă durea, sângele îmi vâjvâia în urechi și o durere surdă era prezentă în abdomen.
Încetul cu încetul, încep să îmi reamintesc ziua de ieri. În timp ce memoriile îmi revin, măresc ochii.Inima începu să îmi bată cu putere când îmi amintesc mânuța dragonasului meu și un zâmbet îmi apăru pe față.
Asta îmi reaminti de felul în care am născut.Ma infior,si trag cearșafurile de pe mine. Abdomenul era ca înainte să fiu însărcinată.Fara piele transparentă,fara sfasieturi de la ghearele dragonului. Nu pot să nu răsuflu ușurată.Adica,ideea să rămân cu cicatrici mă îngrozește.
Apoi îmi amintesc lesinul.Ciudat,inainte să leșin nu aveam nimic, și brusc, imediat ce ieși Sean.... Oare, e posibil?
E posibil ca Sean să mă facă să leșin ca să numai simt durerea?
La acest gând, nu pot să nu scap câteva lacrimi de iubire. Abia aștept să îl văd!
Mă ridic de pe pat-eram acasă, nu la soital-și o iau spre curtea interioară.
Aud voci dinspre acolo. Cred că sunt Araon, Allan, Aeline, Londonez și Aarok.
Când aud un scâncet tipic de dragonaș, nu pot să nu surâd, încântată.Grabesc pasul, nerăbdătoare.
În grădină,Araon îl învăța pe Sean să zboare. Este cel mai dulce pui pe care l-am văzut!
Fetele stăteau pe bancă și se uitau la lecția de zbor a puiului de dragon, râzând când el se ciocnea de un copac.
Deloc surprinzător,era leit cu tatăl lui. Era tot albastru cu auriu, și avea deja niște începuturi de cornite.Parca era Araon în miniatură!
Deodată, el se ciocni de un mestecan tânăr, și se dezechilibra și căzu.Pe fete le bufnira râsul, și Araon zâmbi.
Sean începu să scanceasca.
-Voi râdeți în timp ce el plânge? Ce umor sadic aveți!spun eu pe jumătate indignată și pe jumătate amuzată
Fetele par surprinse de venirea mea, doar Araon rânji.
-Te-a simțit pe tine, d-aia acum se miaună.Pana acum nu făcea așa.
-Da-da-da!spun eu.Ce-ti fac ăștia, micuțule?il alint eu pe Sean luând-ul în brațe.Te chinuie? Lasă că le arăt eu lor!spun mangaindu-l tandru
El stânci și se lipi de mine, bagandu-și căpșorul în palmă mea ca să îl mângâi.Eu râd și îl iau de subsuori și îl aduc la același nivel cu ochii mei. Deși era un pui, ochii îi straluceau de iinteligență.Presupun că nu îi plăcea poziția, că începi să se zbată.Eu râd și îl las jos. Ca pedeapsă,el mă mușcă de deget.Evident că nu mă duru, că nu avea dintisori încă,dar mă prefac rănită și îmi acopăr ochii, semn că plâng.
Îl simt cum scanceste a iertare(greu de explicat,pur și simplu înțeleg) și începe să mă lingă pe mâini.
Eu îmi iau mâinile de la ochi brusc și zic "Bau!".
Sean tresări și se încordă ca o pisică când e amenințată.Eu râd și îl iau în brațe, linistindu-l.
-Ce actriță bună mai ești!pufni Araon amuzat
-Se pare că da. Ar trebui să fac cast la un film, nu Sean?
El sâsâi aprobator.
-Vezi?zambesc eu
Araon zâmbi, apoi se strâmbă.Isi dă seama că acolo sunt și bărbați, știu eu.
Dar ăsta e ultimul lucru a care mă gândesc. Ceea ce este cu adevărat important este că suntem o familie unită!