Sentimente triste

Început

E o zi ca celelalte, obișnuită.
La școală toată lumea-i obosită.
Un băiat blond privește o fată.
Ea pare tristă, supărată.

După ora de chimie
El o vede, îi ia mâna și i-o mângâie.
Ea se sperie și spre parc fuge.
După ce aleargă după ea, el o ajunge.

O vede cu capul plecat,
După ce pe leagăn s-a așezat.
El se apropie de ea.
Doar să o ajute vrea.

Ea îl vede și plânge...
Iar lui inima i se frânge.
Și când se uită la faţa ei
Vede că a fost lovită de pumni grei.

,,Cine te-a rănit?
Cum de a îndrăznit? "
Ea nu spune nimic.
El îi dă pe frunte un pupic.

Buza ei e spartă
Dar pare moale, catifelată.
Are tăieturi pe piept.
El spune :,,Nu e drept!".

Ea se uită la el pentru o ultimă dată,
Apoi de pe leagăn cade leșinată.
El se sperie și-o ia în brațe.
Pe chipul lui se vede disperare și tristețe.

O duce repede la spital
Dar și-așa ea arată ca la bal.
E frumoasă și elegantă
Misterioasă, pentru el, fascinantă.

E în comă, aproape moartă. Inima ei nu mai poate să bată.
El stă lângă ea în timp ce-i spune:
,,Te rog, rămâi cu mine!"

Sunt aproape două săptămâni.
El simte că nu mai are plămâni.
O vizitează zi de zi.
Îi promite că o va păzi.

Azi el e neliniștit.
De-atunci pentru prima dată acum a zâmbit.
Se duce la spital și-o vede... pe ea. Acum cu el nu mai e rea.

Ea s-a întors la școală
Și duce o viață normală.
El îi este mereu aproape
Și tot ce face e să o apere.