Despărțire

83 7 0
                                    

Iubirea e știință,
E ca două fire de ață
Ce între ele se agață,
Împreună dau viaţă
La o altă ființă.
Ea era doar o fetiță
Și avea o singură dorință
Să țină în a ei mănuţă
Mâna fiicei ei micuță
Și să-i spună măicuță,
Pentru un băiat să fie zeiță
Și să aibă zâmbetul pe față.
Iar când va avea o albă șuviță
Și va vedea o luminiță
Își va lua adio ca o actriță.
Sufletul i se înalță
Și la a ei cerință
Fata va purta neagră bentiță...
Măcar a trecut de grădiniță.
Băiatul e mustrat de conștiință ,
A plecat a lui domniță.
Chiar și moartă e drăguță,
Având în mâini neagră fundiță. E așa finuţă...
Despărțirea nu se anunță,
Dar de ce îngerii la viaţă renunță?

Sentimente triste Where stories live. Discover now