Sentimente triste

Vorbe ascunse

O altă zi, o altă provocare
El o așteaptă pe ea pe cărare.
E în parcul trist, fără copii
,,Încă te aștept, să știi. "

Dar ea nu-i răspunde
El ar vrea să o vadă, dar unde?
Știe că aici trebuie ea să apară
O va mai aștepta pe floarea lui rară.

Dar spre seară, din zare,
O umbră în întuneric apare.
Se apropie de ea și o vede.
,,Cine te-a lovit? Cum îndrăznește?! "

Ea tace, nu spune nimic.
El o strânge în brațe, îi dă un pupic.
Ea stă uitându-se în jos.
Îi ascunde ceva, iar el e curios.

El îi ia mâna și simte
Că are zgârieturi provocate de lame ascuțite.
Se uită în ochii ei întunecaţi
Apoi îi vede blugii rupți, tăiați.

Asta nu e fata lui, nu este.
E sinucigașă, dar tot o iubește.
Până acum ea a fost rază de soare Iar acum e sobră, tristă tare.

,,Ce ai? De ce te comporți așa cu mine? "
,,Problema este doar la tine!
Tu-mi spui că mori și... gata.
Dar nu știi ce-am îndurat eu în viața asta! "

Ea are dreptate.
Uite ce i-a făcut unei fete nevinovate!
Mereu la ea s-a dus când a fost supărat,
Iar ea mereu cu sfaturi l-a ajutat.

Dar niciodată n-a fost invers.
Ea pentru așa ceva la el nu a mers.
El se simte ca un prost
Și se gândește să nu-i fie iubit, ci fost.

Când el dă să plece,
Ea îl prinde cu mâna ei cea rece,
Îl întoarce în viteză
Și îi sărută a lui buză.

De atunci ei stau împreună.
Viața lor e din ce în ce mai bună.
Ei se plimbă pe aceeași cărare
Și ea însărcinată pare.