Marioneta

6

Am dat fuga la un mare magazin de scule pentru casă. Un vânzător stresat ne-a indicat unde erau maşinile pentru găurit, şi ne-a strigat peste umăr că nu mai aveam mult timp până la închiderea magazinului. Sculele electrice ne priveau nepăsătoare, aşa că am apelat la Stephen pentru îndrumare.

- Ich habe keine Ahnung, Arina. Te rog să mă ierţi, dar nu ştiu.

- Şi eu care credeam că eşti expert în aşa ceva, având în vedere că tu eşti cel care mi-a adus biblioteca..

- Ȋn parte pentru că voiam să te cunosc mai bine, crede-mă, nu a fost nici o tentă de flirt sau ceva de genul ăsta.

- Deci dacă ţi-aş bate apropouri în legătură cu o partidă de sex pe culoarul ăsta, m-ai refuza.

Era un mecanism de apărare, o glumă menită să-mi disimuleze starea de confuzie în care mă aruncase explicaţia lui sinceră. Remarca mea superficială a reuşit să distrugă momentul meditativ, în momentul în care Stephen a izbucnit într-un râs puternic şi molipsitor. Stephen a redevenit tipul încrezător în sine şi, zâmbind ştrengăreşte, a spus:

- Ar cam trebui să te refuz. Ich bin schwul. Nu-mi plac tipele.

L-am privit cu ochii cât cepele şi gura deschisă într-un rânjet cât Empire State Building. I-am sărit în braţe iar el a mai scos, confuz, un hohot de râs înfundat. După ce l-am eliberat din strânsoare, şi-a îndreptat din nou atenţia asupra maşinilor de găuritcu o vigoare reînoită.

După ce a ales în mod aleatoriu o maşină de găurit şi am ajuns acasă, Stephen s-a apucat să aşeze componentele bibliotecii şi să le asambleze. A fixat unul din rafturi pe panoul din spate, a îndreptat şurubul şi a pornit maşina. Şurubul a intrat oblic, ratând raftul.

- Futu-ţi, a tras el o înjurătură.

M-am apropiat şi am scâncit când am văzut şurubul scoţând vesel capul prin spatele bibliotecii mele. L-am scos şi am privit neajutoraţi gaura vizibilă rămasă în urmă. Buzele groase i s-au redus la o linie rigidă şi a repetat schema. De data asta şurubul a prins, dar tot dintr-un unghi vizibil. L-a scos din nou şi, într-un final, l-a introdus corect. La a treia încercare.

- Nu prea ai simţul găurii, hm?

- Ai fi surprinsă.

Din nefericire, procesul se repeta pe măsură ce continua. Priveam cum apare gaură după gaură, şi într-un târziu l-am întrebat dacă pot încerca şi eu. A făcut un gest de resemnare, oftând dezamăgit, şi mi-a întins maşina de găurit. Potrivisem şurubul şi am încercat să îl vârăsc, dar nu am avut nici eu mai mult noroc.

Am terminat cu fixarea rafturilor,, apoi au urmat pereţii laterali. Pe panoul din spate erau X-uri mici care să te ajute să le potriveşti.. Am încercat să-l aliniez ca să se potrivească bine pe margine. S-a dovedit o sarcină imposibilă. Ȋn ciuda găurilor perfect executate de pe spatele panoului, toate rafturile erau fixate strâm, unele prea spre stânga sau prea spre dreapta. Pereţii laterali nu se suprapuneau cu marginile panoului din spate.

Stephen s-a lăsat pe pat şi şi-a trecut o mână peste ochi.

- Dumnezeule!

Am ronţăit o mână de Chetoos şi m-am apropiat din nou de acel dezastru.

- Hai să le potrivim cum putem.

- Chestia asta n-o să ţină niciodată cărţi.

- Pe pariu?

Am încercat cu primul perete şi, deşi a durat o grămadă şi arăta oribil, era totuşi utilizabil.