Marioneta

8

- Deci ţie îţi plac fetele...

Am zâmbit, privindu-i expresia nedumerită ce i se aşternea pe faţă.

- Da, şi fetele, cam aşa vine treaba.

- Bun, şi cum ai întreţine tu o relaţie sexuală cu o tipă? m-a întrebat, frecându-şi tâmpla cu degetul arătător.

- Există jucării sexuale. Pe lângă asta, nu cred că suntem atât de incapabile în a ne folosi degetele.. sau limba.

- Presupun că ai explicat asta de multe ori so far, a spus, stânjenit.

- Nu, nu chiar.

Am continuat să vorbim, evitând cu tact să redeschidem subiectul ce ţinea de orientarea mea sexuală, deşi puteam deduce cu uşurinţă curiozitatea ce-i străbătea chipul. La final, s-a ridicat de pe scaunul de lemn din faţa mea, zâmbind.

- Nu te mai reţin, ştiu că aştepţi cu nerăbdare pe cineva.

M-am încruntat la el, confuză.

- Cum ai ştiut asta?

- Dacă erai singură, nu ai fi încercat să-ţi păstrezi cafeaua neatinsă. Pe lângă asta, priveşti foarte atent persoanele care intră în zona asta, zise, făcând un cerc în aer cu ambele mâini. Eram uimită de atenţia pe care o acorda detaliilor.

- Hei, Mark, am strigat când mi-a întors spatele. Mi-am scotocit geanta neagră, în care azvârlisem jumătate din apartament, în căutarea unui pix, măzgălindu-mi numărul pe un şerveţel.

- Scrie-mi. Mi-ar plăcea să mai vorbim.

Mi-a zâmbit larg, micşorându-şi ochii căprui, ca de asiatic. Şi-a îndreptat spatele şi a dispărut în mulţimea de oameni care se îmbulzeau în cafenea.

I-am zărit corpul firav înainte ca mintea mea să proceseze faptul că a ajuns. Părul ei blond era strâns într-o coadă de cal ce-i cădea în valuri pe umeri. Era machiată uşor cu tuş. Purta un tricou albastru ce i se mula perfect pe talie . Mi-a zâmbit, făcându-mă să uit pentru câteva secunde faptul că mă aflam pe Pământ. Eram noi două, împreună, într-un loc existent doar în mintea mea. Universul meu, plin de stele, pisici şi Gabrielle. S-a apropiat, sărutându-mi fruntea şi învăluindu-mă cu parfumul ei ce mă ducea cu gândul la o librărie, la mirosul cărţilor noi. I-am cuprins talia cu măinile într-o îmbrăţişare strânsă.

- Îmi pare rău că te-am făcut să aştepţi.

- Nu-ţi face probleme.

Şi-a luat un ceai rece, aprinzându-şi o ţigară, şi am început să vorbim despre The Pretty Reckless. Am realizat că avem pasiuni comune, trupe, seriale sau actori favoriţi. Avea o voce incedibil de calmă şi de liniştitoare, iar atunci când deschideam un subiect pe care, din întâmplare, nu-l putea agreea, se oprea din vorbit, exclamând "Oh, la dracu'!". Avea tendinţa de a vorbi mai repede şi mai apăsat, cu un oarecare accent atunci când ceva nu era aşa cum ar fi vrut.

- Ți-am adus ceva, a spus dintr-o dată. Am privit-o, uimită. Mi-a cerut mâna dreaptă. Inima mi-o luase la galop când i-am simțit atingerea. Am închis ochii. Era o brățară albastră cu negru, cu mărgele bleu în mijloc.

- Nu-ți place, a şoptit, privindu-mă trist.

- Ba da! Ba da, îmi place mult. Doar că m-ai surprins.