Iubitul mamei mele; Simon Dominic

28

Mă ridic în șezut țipând când simt o usturime pe coapsă. Dormeam atât de profund. Îmi întorc privirea spre persoana care m-a lovit deși știam cine e. Mama nu putea să aibă așa o mână grea, și pentru Dumnezeu... aș recunoaște oriunde acea atingere a degetelor pentru că au fost în mine.

-Îmi pare rău, nu am crezut că o să te sperii atât de mare.

Chicotește accentuând ultimele cuvinte și se așeaza lângă mine pe pat. Era din nou îmbrăcat în cămașă și pe deasupra avea un costum gri, care venea bine în contrast cu pielea lui. Chiar știe să se îmbrace!

-Unde a plecat mama?

Era clar că ea e plecată, altfel Dominic nu intra in camera mea.

-Seful ei a sunat-o, ceva... de niste acte. Cui dracului îi pasă? Doar sărută-mă!

Își apropie capul de al meu, deși eu trebuia să îl sărut dar mă ridic în fund apoi mă întorc ca să stau în genunchi. Trebuia să îi văd fața.

-Știi, de fapt mama... are o relație cu... seful ei.

Mărturisesc înghițind în sec și îi privesc zâmbetul amuzat.

-Stiu asta deja. Ceva nou?

Întreabă și mă șochează cu atitudinea lui relaxată. Mă trage de antebrate și cad peste pieptul lui.

-Măcar nu mai trebuie să o fut atât de des! Nu avea fundul pe placul meu.

Îmi ridic capul să văd dacă glumește, dar cred că era serios chiar dacă rânjea.

-Ți-a mai spus și altceva legat de mine?

Bănuiește ceva, dar prefer să îi spun. Oricum sunt doar nimicuri. El a spus deja că sunt a lui.

-A spus doar că ești un bărbat liber și că nu stai mult, lângă o femeie.

Vorbesc cu fața adâncită în scorbura gâtului sau ca să nu îi văd fața. Pieptul îi vibrează cand mârâie si nu îmi ia mult să constat că se enervase.

-Îți e frică? Ca o sa plec?

Întrebarea lui mă blocase. Îmi dădea mereu speranțe, dar dacă totuși într-o zi pleca...

-Păi... o să pleci, că sa îmi fie frică?

Neagă tăcut din cap privindu-mă. Simțeam că e sincer.

-Dă-mi botul ăla odată!

Îmi prinde buzele între ale sale și își forțează limba pe dinții mei ca să deschid gura. Cedez constrânsă de trupul lui greu care mă învelea si mormăie când limba lui o atinge pe a mea. Respir cu greu pe nas din cauza sărutului lacom iar când Dominic vrea să se retragă îl înconjor cu picioarele și chicotește.

-Bine, bine.

Buzele i se ciocnesc de ale mele dar le dezlipește la fel de repede, făcându-mă să îl privesc urât.

-Vrei să o facem, prințesă?

💞💞👍💜