Iubitul mamei mele; Simon Dominic

Epilog

Fata aleargă cu lacrimi în ochi prin mulțimea de oameni până îl zărește stând cu mâinile în buzunare. Respiră ușurată pentru că îl vede după atâta timp și continuă să alerge mult mai repede sărindu-i la propriu în brațe.

-Și mie mi-a fost dor de tine!

Ii șoptește zâmbind fetei apoi o sărută cât să compenseze cele două săptămâni.

-Maică- ta mi-a îndesat toate lucrurile tale în mașină și mie mi-au mai încăput doar câteva schimburi.

Chicoteste și îi strânge obrajii între degetele sale atunci când bruneta își lasă capul în jos.

-A...a mai zis și altceva? Nu am vorbit cu ea de când sunt aici...

-Mi-a spus doar că o să văd eu dacă te fac să plângi.

Incepe să râdă , fiind convinsă că asta e replică mamei sale. Ii era dor de ea și de amenințările de care nu se ținea niciodată.

-Și i-am spus că nu o să îți fac nimic din ce nu îți place...

Ii vorbește aproape de ureche deși probabil nimeni nu îi înțelegea pentru că vorbeau în coreeană.

-De ce i-ai spus așa ceva mamei?

Îl întreabă serioasă și îi trage o palmă peste braț iar el doar râde.

-Ce? Ce am zis?! chicoteste și își dă ochii peste cap, apoi o trage din nou aproape de el, continuând. Ar trebui să o suni baby, cred că ii e dor de tine.

Șoptește si o îmbrățișează, zâmbind când aceasta aprobă. Ii simțise lipsa, dar nu avea să i-o spună niciodată în fața, sau cel punți nu acum.

-Sa îți luăm bagajele și să mergem acasă!

-Esti obosit?

Fata îl întreabă mângâindu-i chipul, iar el doar a închis ochii pentru a-i simții mai bine atingerea. Era obosit, dar nu somnul era prioritatea numărul unu acum.

-Nu, vreau să facem dragoste!

     <Sfârșit>

Am terminat în sfârșit. Mulțumesc mult că ați citit asta. Dacă aveți nelămuriri puteți să mă întrebați, iar dacă o să vă fie dor de mine, puteți să îmi citiți și restul lucrărilor... puteți să le citiți și dacă nu vă e dor de mine😃❤✌

Probabil v-ați așteptat ca cineva să moară, dar nu prea e stilul meu.