Fosta iubită

III. Tentații învechite

Hannah P.O.V

— Hannah, tu esti ?

Privirea pierduta si fata lavida a lui Harry imi confirma faptul ca si el este la fel de socat ca si mine ca ma vede. Sa-mi fii dat Helen adresa gresita ? Care erau sansele ? Sau tipul fermecator mi-a facut o farsa ? Orice era posibil.

Am ramas privind in gol pret de cateva secunde. Se schimbase atat de mult... Insa fata lui avea acelasi aer rebel de care ma indragostisem. Pufnesc nervoasa amintindu-mi ca mi-a facut mult rau. Din cauza lui m-am schimbat radical.

Ochii lui ma priveau pofticios ceea ce m-ar fi facut sa rosesc, inainte. Acum am ridicat capul privindu-l drept in ochii aia verzi care ma hipnotizau.

Am deschis gura pregatita sa-i spun ceva dar zgomotul unei masini s-a auzit din strada. Ne-am intors imediat si din masina a iesit Helen grabita. M-am indreptat spre ea imbratisand-o.

— Scuze, Hannah, abia acum am fost la aeroport dupa tine dar mi-au spus ca ai plecat. Imi pare asa rau ca am uitat... Si-a dus privirea in pamant frecandu-si mainile. Harry ramase inghetat pe loc privindu-ne confuz si stanjenit. Cred ca niciunul nu se simtea confortabil in situatia data.

— Nu-i nimic, draga mea... I-am zambit batand-o pe umar iar ea s-a relaxat imediat.

— Ma bucur ca ai gasit locul. Ah, si vad ca te-ai intalnit deja cu Harry... viitorul meu sot. Am privit-o serios pe Helen si mi-am dat seama ca nu glumea. Harry... se casatoreste ?

As fi vrut sa spun ca vestea nu m-a afectat, dar e clar ca a facut-o. Harry a venit langa ea sarutand-o. Cred ca a facut-o ca sa ma faca geloasa si sa vada expresia mea. Nu o sa-i fac pe plac arogantului asta.

— Ce pereche frumoasa ! Am exclamat. Harry s-a albit la fata descoperindu-si planurile. Asa, deci nu m-a uitat. Doar ca isi aminteste de mine ca o tarancura naiva. Pe cand nunta ? Am rostit totul atat de repede inghitind in gol.

— Cam in trei luni, a spus Helen radiind de fericire. Pe fata lui Harry nu era aceeasi fericire. Mi-am strans pumnul. Nemernicul asta profita de prietena mea cea mai buna si asta o sa inceteze acum.

— Stii, Helen, am spus privindu-l intens pe Harry, eu şi...

— Hannah, nu ? M-a intrerupt Harry marindu-si ochii. Ce faci aici ?

— Harry, a spus Helen repede, am uitat sa te anunt. Hannah este prietena mea cea mai buna si am invitat-o sa petreaca la noi cateva zile. Bieninteles, acum ca o sa ne casatorim, vreau ca ea sa fie domnisoara de onoare.

Eu si Harry am incetat sa respiram. Nu e de ajuns ca fostul meu e iubitul celei mai bune prietene ale mele, acum mai trebuie si sa fiu domnisoara de onoare la nunta ei. Mi-am inclesat maxilarul schitand un zambet fals. O iubesc pe Helen, dar nici nu pot sa-i spun adevarul. E prietena mea cea mai buna.

Harry ramasese cu o privire glaciala pe care doar eu am vazut-o. Nu a contrazis-o ci a strans-o puternic de mana. Am decis sa nu-i spun nimic lui Helen, cel putin deocamdata.

Helen mi-a prezentat camera mea la etajul 1 al casei lor. Ei locuiau la 2. Harry s-a oferit sa-mi care bagajul, gest pe care l-a facut cu repeziuciune. L-am simtit incordat. Stiam ca urma sa am o discutie lunga cu el. Sau cel putin, o sa-l atrag intr-un joc.

In momentul acela am realizat ca trebuie sa-i arat lui Helen ce barbat are langa ea. Nu fac asta ca sa raman cu el, Doamne fereste, vreau doar ca ea sa afle ca nu e atat de bun pe cum pare. Am ranjit suav abtinandu-ma sa nu-l inghiontesc pe scari. Daca ar cadea macar... Am fost introdusa intr-o incapere mare si luminoasa. Putina mobila care se afla acolo era aranjata perfect. Gustul fin al lui Helen, cu siguranta. Harry era cu mana la ceafa gandind un motiv intemeiat ca sa ramanem singuri, sunt sigura. Am dat din cap dezaprobator iar Helen mi-a observat reactia.

— Ce s-a intamplat, Hannah ? Nu iti place camera ? Putem sa o schimbam.

Nu o mai vazusem de mai mult de un mai mult de un an. Amandoua studiaseram la Facultatea de Avocatura din L.A., dar doar ea profeseaza. Eu am descoperit in desen o pasiune mult mai mare decat in a fi un avocat. Nu se schimbase deloc. Am imbratisat-o strans.

— E totul in regula. Ador camera.

— Helen, nu trebuie sa mergi la doamna Kirk ? Interveni rapid Harry cu fata livida in incruntata.

— Oh, am si uitat. Multumesc, iubire. La acest apelativ am fost de-a dreptul scarbita. O are la degetul mic. Sarmana mea prietena...

Ma saluta fericita iar pe el il saruta scurt pe buze. Fugi rapid spre usa si ne striga din strada :

— Harry, ai grija de ea !

Harry executa un semnal din armata zambindu-i calduros. Nici nu are idee de ce spune era in mintea mea.

Nici nu pleca bine masina ca Harry si aparu langa mine luand o pozitie de hot prins.

— Nici nu te mai recunosteam, Hannah. Ai scapat de ochelari, de hainele alea hidoase si acum te machiezi. Super.

Am cascat plictisita lingandu-mi buzele suav.

— Vai, si tu te-ai schimbat mult. Dintr-un hot marunt ai devenit un urmaritor de averi. Ce s-a intamplat ? Ti s-au terminat banii furati de la mine ?

Instantaneu fata lui Harry s-a crispat devenind acelasi om dintotdeauna. Un raufacator.

— Stiai in ce situatie eram. Te-am rugat sa mi-i imprumuti doar...

— Banii imprumutati se inapoiaza. Dar poate e mai bine asa. Uita-te la mine, nu ?

Am facut o pirueta iar Harry se uita lacom la formele mele. Am reusit se pare sa-i atrag atentia.

Nici nu am reuşit să mă bezmeticesc că acesta îmi luase mâinile şi mă lipise de perete. Se coborî la gâtul meu şi mă sărută pe umăr. Un sărut care trezi în mine toate sentimentele posibile.

Ce o să mă fac ?