VII. Harry se comportă ciudat

238 9 0
                                    


      Am ajuns după vreo jumătate de oră la acel depozit iar îndoiala mă bântuia. Îl credeam capabil de multe dar nu şi de a-şi răpi propri socri. Totuşi, ştiam că nu se întelegea bine cu ei. Putea să angajeze simplu câțiva derbedei iar alibiul lui era perfect. Doar nu părăsise casa întreaga zi. Apoi, lua banii şi fugea. Am tresărit dintr-o dată la gândul că o va lăsa pe Helen baltă tocmai înainte de nuntă. Sărmana mea prietenă. Istoria se va repeta.

       I-am simțit mâna rece pe umăr şi am tremurat. L-am privit adânc în acei ochi verzi ca două smaralde care nu arătau nicio emoție. Am strâns scaunul cu degetele mele înghețate şi am scăpat un oftat printre dinți.

       — Doar nu te-ai răzgândit ? Sau vrei să te duci la Poliție ?

      M-a întrebat zâmbind diabolic lăsând să se vadă că nu i-e frică. Mi-am strâns buzele şi ochii pregatită să fiu lovită în orice clipă. Am făcut o mare greşeală. Probabil mă va omorî, va lua banii şi va fugi. Unde dispăruse băiatul acela drăgăstos de care mă îndrăgostisem eu ? Oare ce îl schimbase ? Soarta e crudă cu mine. I-am simțit respirația care-mi mângâia ceafa şi vocea suavă în ureche :

      — Dacă vrei, poți rămâne aici. Duc eu banii.

         Am deschis ochii încet şi l-am observat îndepărtându-se uşor şi grăbit. Nu ştiu ce m-a apucat dar am ieşit din maşină şi am mers după el.

      — Doar nu credeai că te las singur cu ban... adică cu bandiții ăia. Nu scapi aşa uşor de mine. Am încercat să zâmbesc dar cred că mai mult m-am strâmbat. L-am strâns de antebraț şi un fior mi-a cuprins corpul. Întunericul pusese stăpânire peste tot iar luna era ascunsă de nori.

     — Cum vrei. Dar să ştii că eu nu-s bodyguard-ul tău. Mai bine rămâneai în maşină. A rostit totul mârâind parcă. Se vedea clar că nu-i convenea că sunt cu el.

      Am mers câțiva paşi şi o siluetă a apărut în fața noastră. Ne-am oprit amândoi şi mi-am băgat fața adânc în pieptul lui. O stare de frică m-a cuprins.

     — Helen McCarty ?

     — Da... Inima îmi bubuia cu o putere răsunatoare. Am inspirat puternic lăsând aerul friguros să-mi cuprindă pieptul.

       — Trebuia să vii singură. Cine e el ?

       — Eu sunt viitorul ei soț. Am venit cu banii.

       Convenabil, ce să zic. Nici măcar nu părea neliniştit. Mi-am desprins mâna de brațul lui şi i-am luat banii din mână. M-a privit mirat şi cu toate că nu-i vedeam ochii, simțeam că privirea lui mă arde.

        — Vreau întâi să-mi văd părinții, i-am spus bărbatului. Harry, poți rămâne aici.

        — Nu cred că ar fi indicat să... A încercat să mă convingă.

        — Mă descurc, crede-mă.

       L-am urmat păşind timid pe acele coridoare. Am strâns pachetul în brațe în timp ce picioarele îmi erau amorțite. Am ajuns într-o cameră mare, fără mult mobilier şi i-am zărit în obscuritate. Amândoi erau legați la gură şi la mâini. Nu aveau lovituri dar mama lui Helen era extrem de speriată. M-au privit ciudat şi au încercat să vorbească. Dacă i-ar fi dezlegat aş fi ajuns într-o mare belea.

       De după o uşa au apărut încă doi bărbați mascați. Am încremenit. Unul dintre ei a scos un țipăt uşor şi m-a arătat cu degetul celuilat.

       — Asta nu e Helen. De ce ai adus-o aici ? Parcă te-am trimis doar să iei banii.

Deci el era şeful pus de Harry. Dar de unde mă cunoştea ?

      — Scuze, şefu. A insistat să-şi vadă părinții.

         Cei doi au părut că discută ceva foarte important şi eu m-am uitat la oamenii legați. Mă priveau ciudat aşa că le-am zâmbit şi i-am asigurat printr-o clătinare aprobatoare din cap că totul va fi bine.

      Cel de-al treilea a venit spre mine şi mi-a luat banii din mână. Avea degetele reci şi uscate. Privirea îi era încețoşată şi arăta de-a dreptul înfricoşător. Cu toate că era vară, vântul sufla puternic. Se vedea că urma să plouă.

        Am rămas pe loc şi primul mascat i-a dezlegat pe cei doi sărmani.

     — Asta nu o să rămână aşa ! I-a asigurat tatăl lui Helen pe cei trei aruncându-le o privire duşmănoasă. Eu am relații. Până mâine o să fiți în închisoare, vă asigur.

      Şeful lor a râs batjocoritor, a luat banii şi mi-a aruncat o privire care m-a făcut să simt un fior pe şira spinării. Apoi, au părăsit toți trei încăperea.

     Părinții lui Helen au venit la mine şi m-au privit suspicios. Am privit ceasul care-mi arăta că trecuseră vreo două ore de când plecasem aşa că le-am spus rapid :

     — Eu sunt Hannah, cea mai bună prietenă a lui Helen. Eu am răspuns la telefon şi nu am vrut ca Helen să sufere aşa că am venit eu cu...

     Uşa din față s-a deschis rapid şi paşii lui Harry au răsunat în încăpere.

         — Trebuie să mergem acum. Nu mai avem timp, a țipat Harry şi eu am tresărit speriată.

       —  De ce ? Ce se întâmplă ? Am izbucnit cu o voce pe care nu mi-o cunoşteam.

      Harry nu mi-a spus niciun cuvânt ci i-a luat rapid pe părinții lui Helen arătându-le uşa. De unde atâta grabă ? Banii erau dați deja. S-a auzit un strigăt de luptă în cealaltă parte a clădirii şi paşi grăbiți.

      Am început toți patru să alergăm haotic pe holuri. Frica mă cuprinsese, din nou. De ce mă implicasem eu în asta ?

       — Stați pe loc ! Vocea celui care mă aşteptase în fața depozitului răsuna în spatele nostru. Am urcat cu viteza luminii în maşină toți patru şi Harry a demarat în trombă. M-am uitat în spate uşurată dar am văzut cum unul din cei doi bărbați ațintise cu pistolul maşina noastră. Fix atunci când să tragă şeful lui i-a ridicat mâna şi glonțul a ajuns în aer.

      Am tresărit cu toții, mai puțin Harry care era neobişnuit de calm. De unde atâta stăpânire de sine şi control ?

        Pe la jumătatea drumului eu şi Harry le-am explicat totul dar bănuiala mea că el se afla în spatele răpirii încă nu-mi dădea pace. Părinții lui Helen au părut foarte impresionați de viitorul lor ginere aşa că nu conteneau cu laudele. Au fost de acord să pună milionul de dolari înapoi în contul lui Harry şi Helen şi toți patru am promis că nu vom spune nimic nimănui.

      Seara a decurs normal. Helen a presupus că eu şi Harry am mers după părinții ei la aeroport aşa că a fost foarte mulțumită. Toți au petrecut de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat doar eu încă nu eram complet lămurită. De ce intrase Harry ca furtuna acolo ? De ce răpitorii încă ne urmăriseră ? Ceva nu este în regulă. Harry se comportă ciudat.

Fosta iubităWhere stories live. Discover now