After | Romanian

Capitolul 127

"Ar trebui să mergem acolo la mama ta?" Îl întreb după câteva momente de tăcere.

"Nu... hai să stăm pur şi simplu aşa un minut." Spune.

"Bine." Mă conformez fericită.

Ştiu că Harry şi cu mine încă avem lucruri de rezolvat, dar mă simt atât de hotărâtă acum, atât de calmă, atât de bine. Sunt îngrijorată de reacţia tuturor, mai ales a mamei mele, dar o să mă descurc cu asta atunci când va veni timpul. Sper că faptul că nu petrec Crăciunul cu ea pentru prima oară în 18 ani va depăşi furia ei pentru faptul că eu şi Harry suntem din nou împreună şi, sincer, dacă nu va fi aşa, nu îmi pasă. Ei bine, îmi pasă, dar sunt obosită de lupta constantă dintre mine şi ea. Nu pot continua războiul cu ea asupra alegerilor mele şi e imposibil să o fac fericită. Am încetat să mai încerc.

Îmi sprijin capul pe pieptul lui Harry, iar el ia capătul cozii mele între mâinile lui şi răsuceşte părul între degete. Mă bucur că am împachetat toate cadourile. A fost destul de stresant să le iau în ultimul minut. Fir-ar. Nu i-am luat cadou lui Harry! Oare el mi-a luat? Probabil nu, dar acum că suntem împreună din nou... sau cumva, pentru prima dată... mi-e teamă că a făcut-o şi eu nu i-am luat absolut nimic. Ar fi trebuit să îi iau ceva înainte. Şi ce măcar să îi iau?

"Ce s-a întâmplat?" Mă întreabă şi îşi mută mâna spre bărbia mea, ridicându-mi faţa spre a lui.

"Nimic..."

"Nu te-ai... nu te... ştii tu... te răzgândeşti?" Vocea lui e lentă şi nesigură.

"Nu... Nu. Doar că... nu ţi-am luat un cadou." Recunosc.

Faţa lui se transformă într-un zâmbet, iar ochii lui îi întâlnesc pe ai mei.

"Eşti îngrijorată cu privire la faptul că nu mi-ai luat un cadou de Crăciun?" Râde.

"Da... Ar fi trebuit să îţi iau ceva, dar nu am ştiut..."

"Tessa, sincer, mi-ai dăruit destul. Faptul că te îngrijorezi cu privire la cadoul de Crăciun e ridicol."

"Eşti sigur?"

"Absolut." Râde din nou.

Încă mă simt vinovată. Poate o să îi iau ceva atunci când se deschide mall-ul după Crăciun. Voi fi la Liam de Crăciun oricum. Îmi doresc ca Harry să se răzgândească.

"O să îţi iau ceva foarte tare de ziua ta?" Ridic din umeri, iar el îşi mută mâna înapoi pe faţa mea. Degetul lui mare trece de-a lungul buzelor mele, făcându-le să se întredeschidă, iar eu mă aştept să mă sărute din nou.

În loc de asta, buzele lui îmi ating nasul şi apoi fruntea într-un gest surprinzător de dulce.

"Nu prea le am eu cu aniversările." Îmi spune.

"Ştiu... Nici eu." Ăsta e unul dintre puţinele lucruri pe care le avem în comun.

"Harry?" Strigă vocea lui Anne în timp ce se aude o bătaie uşoară în uşă.

El oftează şi îşi dă ochii peste cap în timp ce eu mă dau jos din poala lui.

"Nu ar omorî pe nimeni să fii mai drăguţ cu ea. Nu te-a mai văzut de un an."

"Nu sunt rău cu ea." Spune, iar eu ştiu că el chiar crede asta.

"Doar încearcă să fii puţin mai drăguţ, pentru mine?" Îmi flutur genele dramatic, iar el zâmbeşte.

"Tu eşti diavolul." Mă tachinează, dar ma aproba.

"Harry?" Repetă şi bate din nou.

"Vin!" Spune şi se dă jos de pe pat.