Salveaza-mi sufletul

Capitolul 11

Violeta

Am acceptat să stau în casa lui Damian doar pentru că am nevoie să îmi revin cât mai repede. Susține într-una că avem o relație serioasă, că mă iubește foarte mult și că urma să ne căsătorim, dar nu simt nici o atracție față de el. Sincer nu-mi inspiră nici foarte multă încredere, dar puneam asta pe seama lipsei mele de memorie. Am nevoie de cineva care mă cunoaște, așa că am ales să rămân lânga el. Nu mint, se comportă exemplar cu mine, îmi face toate voile, e răbdător, dar totuși ceva nu se leagă în toată ecuația asta.

Toate speranțele mele sunt în Remus. El a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al meu. Am nevoie să știu ce s-a întâmplat, dar adevarul, nu povești înflorite sau variante care să nu mă șocheze sau să mă țină departe de realitate.

- Cum te simți? Mi-a fost atât de dor de tine.

- Sunt bine acum. Am lipsit fizic doar șase săptămâni Remus. Nu e chiar o eternitate.

- Din preajma mea ai lipsit puțin mai mult.

- Adică? Remus, am atât de multe goluri și Damian îmi spune numai ce vrea el. Te rog, ajută-mă să-mi amintesc totul.

- Micuța mea, trebuie să o iei treptat. Nu poți să afli atât de multe informații dintr-o dată.

- Măcar spune-mi dacă locul meu e aici. Aici mă refer lăngă Damian, în casa lui.

- Violeta, chiar dacă ești cea mai bună prietenă a mea, nu vreau să mă bag în viața ta și în alegerile pe care vrei tu să le faci.

- Remus! Nu simt nimic față de el. Nici o atracție, nici un sentiment. Spune-mi ce relație minunată am cu el, încât să fim la un pas de căsătorie.

- Ce? Căsătorie?!

- Remus?!

- Scumpa mea, chiar dacă se poartă frumos cu tine acum și orice ți-ar spune el, sau altcineva, te rog doar să nu te căsătorești cu el.

- De ce Remus? Dă-mi măcar un motiv.

- Nu pot să-ți spun nimic deocamdată. Of, te rog să faci eforturi să-ți amintești tot. Am nevoie de memoria ta ca să rezolv ce s-a întâmplat în lipsa ta.

- Mă îngrijorezi. Ce e atât de...

M-am oprit din vorbit fiindcă apăruse Rose cu ceaiul. Nu am încredere în nici unul din oamenii din casa asta, așa că am preferat să tac până pleacă.

- Mulțumim Rose. Te poți retrage. Damian unde e?

- E în birou.

- Bine, poți pleca.

- Violeta, te rog nu mai insista. Nu e nici momentul și nici locul potrivit pentru discuția asta.

- Mâine la ora 12 am ședința de terapie la clinica din Central. Vino să mă iei la 13:30, luăm prânzul împreună și mai povestim. Ești de acord?

- Da, e mult mai bine decât aici. Sincer nu mă simt deloc în largul meu. De ce nu ai mers la tine în apartament?

- Nu știu, poate și pentru că Damian s-a impus de la început.

- Am înțeles scumpa mea. Te rog să ai mare grijă de tine, trebuie să plec acum. Am o ședință mai târziu și trebuie să trec și pe acasă să mă schimb.

- O să am și pregătește-te, de luni vin la firmă.

- Ești sigură că vrei asta?

- Foarte sigură. Am nevoie de activitate, nu pot sta toata ziua să-mi plâng de milă.