Salveaza-mi sufletul

Capitolul 17

George

- Da Damian, totul e în regulă. Am ieșit să fac câteva cumpăraturi, după ce abia ne-am lămurit că azi e mai bine să stea în casă.

- Foarte bine, îți mulțumesc George. Știam că mă pot baza pe tine. Ne auzim deseară, trebuie să vorbim ceva important.

Sfinte macaroane și toate pastele din lume, femeia asta vrea să cumpăr tot magazinul? A făcut o listă de jumătate de metru. Dacă a vrut să se răzbune că nu am am luat-o cu mine, a reușit. O să îmi ia ceva vreme să cumpăr tot ce mi-a scris aici.

Dupa două ore ajung înapoi cu cinci sacoșe pline. Mă aștept să o văd agităndu-se prin casă, dar spre surprinderea mea e liniște. Las pungile în bucătărie, mă întorc în living și o văd dormind pe canapea. O duc ușor în brațe până în dormitor și după ce am învelit-o m-am întors în bucătărie. Am așezat cumpărăturile în frigider și în dulap și mă gândesc ce să fac de mâncare. Îmi era dor de un pește cu legume la cuptor așa cum am învățat de la mama. Îmi iese mereu foarte bun și eram convins că și ei o să-i placă.

Îmi vedeam liniștit de treabă și dintr-o dată am tresărit când i-am auzit vocea.

- Dacă știam că ști și să gătești, te angajam înaintea lui Damian.

- Hei, te-ai trezit.

- Dap, miroase minunat. Ce pregătești?

- Nu-ți spun, e surpriză. O sa fie gata în câteva minute.

- Oh, te las să mă uimești atunci. Mă duc să fac un duș până termini.

- Bine.

Mă uit după ea în timp ce se îndreptă spre dormitor și o văd clătinându-se ușor pe picioare.

- Vio, ești bine?

- Da. Am amețit, dar acum sunt în regulă. Cred că m-am ridicat prea brusc de pe scaun.

- Lasă dușul pe mai târziu. Trebuie să mănânci întâi, nu ai mâncat de două zile, ești slăbită .

- Sunt în regulă George. Revin în zece minute.

Violeta

De ce mă simt atât de amețită? E adevărat că nu am mâncat, dar s-a mai întâmplat să sar peste mese, însă senzația nu era aceeași. Intru la duș cu gândul să mă liniștesc sub apă. Mereu e un remediu bun pentru mine, însă nu și de data asta.

Opresc apa după câteva minute și ies. O durere puternică în piept și cunoscuta durere de cap și-au făcut apariția. Trebuia neaparat să mănânc ceva sau risc să leșin din nou.

Miroase atât de bine ce a gătit George și plus de asta e și delicios. Peștele a fost mereu preferatul meu. Oare cum a ghicit?

- Wow, e delicios. De unde ai știut că îmi place peștele?

- Nu am știut, și mie îmi place.

- Unde ai învățat să gătești?

- Gătesc de mic. Rețeta asta o știu de la mama.

- E foarte bun.

- Mă bucur că îți place.

Cu toate că era foarte bun, nu pot mânca mai mult de câteva guri. Mai mult mă joc cu mâncarea din farfurie, fiindcă nu vreau să-l jignesc pe George.

- De ce nu mănânci? Spuneai că îți place.

- Nu mai pot.

- Dar nu ai mâncat aproape deloc.