Salveaza-mi sufletul

Capitolul 24

George

Doamne, femeia asta mă înnebunește. Oricât de mult încerc să o îndepărtez și să mă desprind din sărut, nu reușesc și cedez sub buzele ei. O sărut ca un nebun, lăsându-mă dus de vraja momentului. Știu că e beată și sunt convins că trează nu ar face așa ceva, dar nu mă pot opri. O sărut pe gură, pe gât, pe piept, mă mușca de gât, de buză, e atât de înfierbântată încât nu mă mai pot controla. Se scapă de bluză și rămâne numai în sutien și pantalonii de pijama, în timp ce rupe tricoul de pe mine. O iau în brațe și mă întind cu ea pe canapea. Mă așez deasupra ei și-i sărut fiecare parte din pielea ei albă. Geme și se arcuiește la fiecare atingere. Îi desfac sutienul și mă înfrupt în amândoi sânii, sărutându-i pe rând făcând-o din nou să geamă de plăcere. Unghiile ei lasă urme pe spatele meu, dar nu mai contează, plăcerea e prea mare ca să mai țin cont de durere.

Mă privește excitată, parcă dându-mi acordul să merg mai departe, dar cănd am ajuns cu mâna pe pantalonii ei, telefonul meu a început să sune.

- Nu răspunde, te rog nu te opri.

În clipa aceea m-am trezit la realitate. Ce naiba era să fac? Cum să profit de ea în starea în care e? Mă ridic ca trăznit, iau telefonul, bagajul și plec în camera mea. Mă suna Vlad, dar îi dau ocupat. Nu sunt în măsură să vorbesc cu el acum, sunt prea tulburat. Ce mama măsii era să fac dacă nu suna telefonul? Nu, asta nu trebuie să se mai repete. E timpul să cobor bariera. Intru la duș și dau drumul la apa rece, trebuie să mă calmez și să ies din starea asta confuză, trebuie să mi-o scot din minte. Din clipa asta va fi ca o soră pentru mine. Atât George, Violeta e interzisă pentru tine.

Violeta

Fir-ar să fie de telefon, mă simțeam atât de bine. Stai, ce dracu făceam eu aici cu George? Cred că am luat-o razna. Fir-ar ea să fie de băutură, e a doua oară când îmi ia mințile și nu răspund de faptele mele.

Îmi ridic bluza și mă îmbrac plecând rușinată în camera mea. Nu-mi doresc să mai dau azi ochii cu el, jena ar fi prea mare. Proastă mai ești Violeta, cum să te dai la el ca o ultimă parașută, unde e mândria ta? Offf, mai taci conștiință proastă, nu ști nimic.

Înca sunt amețită și îmi simt stomacul în gât. Cred că trebuie să dau alcoolul afară ca să pot dormi liniștită. Ah, prevăd o noapte lungă.

Spre bucuria mea, nu am dat nas în nas cu George deloc toată săptămâna. Știu că mă evită intenționat, nu era niciodată în bucătarie la cafea atunci când eram eu, iar pe când mă întorceam de la muncă se închidea în camera lui și nu ieșea deloc. Într-un fel îmi convine că nu e tot timpul pe urmele mele controlându-mă.

E vineri, în sfârșit mă pot odihni. O săptămâna, zi de zi la birou, cu atăt de multe de recuperat, m-a cam sleit de puteri. Mă simt atât de obosită și durerea de cap de care crezusem că am scăpat, a reapărut. E drept că de mâncat, o făceam când îmi aduceam aminte, dar nici atunci nu puteam mânca prea mult pentru că de fiecare data stomacul mi-o respinge.

Am slăbit destul de mult, observ pe hainele care nu-mi mai stau bine, însă nu pot face nimic să pun câteva kilograme pe mine. Mă așez pe canapea cu un pahar de vin în față și privesc la Tv fără să pricep nimic. Aș vrea să am cu cine sta de vorbă, să mă destind, să râd, să plâng... Ce folos că George e cu mine în casă, dacă nu e prezent fizic. Mi-e somn, îmi simt pleoapele grele, clar am nevoie de odihnă. Mă ridic să merg în dormitor, dar amețesc și lovesc paharul care se sparge pe masa de sticlă.

- Ah, fir-ar să fie, strig nervoasă și tresar când îl vâd pe George lângă mine.

- S-a întâmplat ceva? Ce ai pațit?