Welcome To The Show

Chapter 1

Au trecut 4 luni de când am început clasa a 8-a, şi deja trăiesc cu frica examenelor. Timpul trece al naibii de repede şi, cu fiecare secundă care trece, simt tot mai aproape sosirea lor.

Singurul lucru de care am nevoie înainte de un examen este multă relaxare. Dar mă tot încordez la gândul că, odată și odată, tot va veni ziua. Nu mă pot relaxa, gândul ăsta mă bântuie.

- IUBI ! o aud pe Rebecca urlând din camera vecină. Dacă o prind iar pupându-mi laptopul, naiba o ia, cu tot cu gagicii ei.

Cine este Rebecca? Rebecca îmi este cea mai bună prietenă de 14 ani. Ne știm de-o viață. Ador timpul petrecut cu ea pentru că uit de toate problemele, și e singura care îmi poate readuce zâmbetul pe față, oricât de tristă aș fi.

Intru brusc în camera unde se află ea, și o văd stând înțepenită, cu ochii în laptop și cu un zâmbet destul de bizar pe față. Pot să jur că nu am mai văzut-o zâmbind în halul ăsta. Nici nu știe că sunt în cameră. Mă apropii ușor să văd la ce se uită, și văd o poză cu un băiat blond, cât de cât drăguț, ce părea de-o seamă cu noi.

Își întoarce capul înspre mine și începe a râde, ceva gen "nu ai văzut nimic".

- Iar te-ai îndrăgostit. Cine-i și bulangiu' ăsta?

- Bulangiu e în capu' tău, Cristi e perfect.

- Obsedato, spun oftând, așezându-mă în pat.

- Cu siguranță vei deveni și tu ca mine, îmi răspunde ea, aducând laptopul lângă mine.

- Nu cred că ai vrea să ți-l fur.

Începe să râdă isteric. Mă sperie și pe mine.

- Crezi că am de gând să ți-l dau? Tu îl iei pe frac-su, deșteapto.

- Nu am nevoie nici de ăla. Poți să-i iei pe amândoi, nu mă deranjează.

- Eu am nevoie doar de Cristi. Al tău e Vlad.

- Nu știu cine sunt ăștia doi și nici nu mă interesează. Nu vreau iubit. Avem un fucking examen de dat și ție îți arde de băieți, ce naiba e cu tine?

- Nu te mai stresa atât cu nenorocitul ăla de examen. Un crush pe acolo nu strică. Tu până ce iei bacul nu o să îți faci niciun iubit?

Are, într-adevăr, dreptate. Mă stresez prea mult cu examenul. Dar, totuși... nu am de gând să pic la un liceu prost pentru că sunt cu mintea la băieți.

Cufundată în gânduri, nu mi-am dat seama că Rebecca a dat pe YouTube, arătându-mi un clip cu doi băieți, dintre care unul era așa zisul ei "prinț de pe calul alb" , și celălalt cred că frac-su, cu care vrea să-mi facă lipeala.

- Deci, ia zi? Pe care-l alegi? Eu cred că ți s-ar potrivi Vlad.

Are un păr aranjat, de culoare blond-închis, ochii mari, căprui și pare înalt. Nu pot să zic că e urât, dar nici cea mai mare frumusețe nu e.

- Ce te tot uiți ? Te-ai îndrăgostit deja?

- Taci, Rebecca. Poate în gândul meu spuneam că seamănă leit cu un ornitorinc.

- Taci tu, știu prea bine că deja ai sentimente pentru el. Așa faci când îți place un băiat.

Nervoasă, plec din cameră, trântind ușa. Nu simt vreo atracție pentru acest Vlad, deși e drăguț. E doar drăguț, ok? Nimic mai mult. Și, am mai spus-o, nu am chef acum de iubiți.

„Acesta e doar începutul" , îmi șoptește o voce misterioasă.